[cristiboss56]

Purtam poveri ce nu-si au rostul
Purtam poveri ce nu-si au rostul
In viata asta mult prea scurta,
Si ne miram ca uneori,
Clacam la singura reduta.
Ne incovoaie ne ranesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Si, ca si cand n-ar fi destul
Le mostenesc ai nostri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fara oprire,
A luxului nemarginit
Si a nevoii de marire.
Poveri ce nu-si au locul lor
N-au nici valoare, trebuinta,
Ci doar ocupa locul gol
Lasat de lipsa de credinta.
Sunt Doamne suflete pustii
Si-s zbuciumate, chinuite,
De truda fara de sfarsit
Si-a lor poveri nemarginite.
Opreste Doamne suferinta,
Si fa-i Tu Doamne sa te vada,
Sa te iubeasca si sa creada,
Si ...vor scapa de impovarare.
Angelina N.