Citat:
În prealabil postat de sergiu8
Da,cu siguranță a plâns și de ciuda. Dar și de șoc.
Tot de ciuda nu m-a lăsat sa îl iau mai repede de acolo.
|
Îl duceai la o înghețată și uita, tu dai comanda la copil nu te comandă el pe tine, mai ales că tu îmi pare că ai profilul unui om intelectual.
Citat:
În prealabil postat de sergiu8
Eu asa văd o situație ca fiind normală. Dacă băiatul meu lovește un copil mai mic,copilul acela plânge foarte tare nici nu mai asteptam sa continue sa îl necajeasca.
|
Păi e de bun simț soluția pe care o zici tu, dar puteai și tu să-i zici când îl luai deoparte că nu a dat intenționat și că se întâmplă.
Și când ieși pe terenul de sport poți să-ți iei o minge șutată în cap/plină figură(meclă) asta nu înseamnă că ne lăsăm de sport.
Părerea mea e că în raport cu asiaticii care practică arte marțiale, europenii cel puțin 50% sunt prea moi, măcar așa lovind și fiind lovit, nu ți se mai par durerile mari sau șocuri, le vezi ca pe un dat.
Oricum am văzut și luptători grei cum era Cătălin Moroșanu care plângea de ciudă când i-a spart arcada cu genunchiul Freddy Kemayo că s-a băgat prea sub el, îl cosea pe viu lângă ring, dar nu de durere plângea ci că a ales tactica greșită și că s-a grăbit.