Devenită generală, bogăția ar fi șters deosebirile. Desigur, se putea imagina o societate în care bogăția, în sens de bunăstare, adică posesiuni personale și comodități, să fie echitabil distribuită, iar puterea să rămână în mâinile unei mici caste privilegiate. Dar o asemenea societate nu ar fi putut, practic, rămâne stabilă prea mult timp. Fiindcă, dacă toată lumea
s-ar bucura de tihnă în egală măsură, atunci narea masă a celor scufundați, în mod normal, în sărăcie s-ar cultiva si ar învăța să gândească independent; pasul următor ar fi să realizeze, mai devreme sau mai târziu, că minoritatea privilegiată nu are nici o funcție și s-o dea la o parte, "Până la urmă, o societate ierarhizată nu este posibilă decât bazându-se pe sărăcie și ignoranță""
(...)
De fapt, nevoile populației sunt întotdeauna subestimate, având ca rezultat lipsa cronică a cel puțin jumătate din cele necesare vieții; dar acest lucru este socotit un avantaj. Este perfect deliberată politica de a menține chiar și categoriile favorizate la limita greutăților, deoarece o stare generală de lipsuri face să sporească importanța micilor privilegii, amplificând astfel deosebirile dintre o categorie și alta.
(...)
Atmosfera socială este aceea a unui oraș asediat, în care faptul de a avea sau de a nu avea o naică de carne de cal face diferența între
bogăție si sărăcie.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Last edited by AlinB; 15.09.2016 at 14:58:43.
|