[Psalm 23]

Am asistat odata la o masa rotunda teologica unde o domnisoara feminista ( nu cu foarte multe cunostiinte despre ce credeau despre Dumnezeu cele ce au luptat pentru drepturile femeilor in trecut dar in ziua de azi foarte multi cred ca lumea s-a nascut odata cu ei), cu foarte mult patos si furie a spus ca i-se pare inacceptabil ca in timpurile noastre sa refuzam sa acceptam ca Dumnezeu are si sex feminin. Evident se referea la organul sexual in cauza, invocand citatul din Geneza despre care vorbim si noi acum. O liniste ca inainte de prima zi a Creatiei s-a lasat. Brusc am realizat ca daca autorul/autorii evrei ai Genezei ar fi auzit asta probabil ar fi suferit un atac de panica realizand cam cat de gresit poate fi inteles -in anumite situatii- limbajul lor figurativ, atat de drag traditiei ebraice. Nu de asta as fi acuzat-o pe domnisoara in cauza (avea ceva din determinarea lui Scarlett O'Hara in ea), pana la urma detaliile limbajului ebraic nu ar castiga un concurs de popularitate in ziua de azi, fiind mai mult apanajul unor ciudati (posibil sa se numere si subsemnatul printre ei). Ce mi-a trecut prin minte a fost un vers din melodia ,,Sound of silence"€ care cred ca reflecta foarte bine situatia conceptuala a domnisoarei : ,,And the people bowed and prayed to the neon god they made". Evident ca nu am verbalizat mica mea idee patetica si bine am facut pentru ca un profesor venerabil a incercat o explicatie care - dupa privirea fixa si furioasa a eroinei noastre -urma sa ii aduca un singur lucru: taierea de pe lista cadourilor de Craciun.

Fiintele umane au fost create in mod unic dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Cand Dumnezeu a creat restul fiintelor a spus despre ele ,, erau bune"€ dar cand s-a referit la fiinta umana tonul se schimba si Dumnezeu spune ca ,,erau foarte bune"€. De ce a spus ca restul creatiei este ,,buna"? Pentru ca Dumnezeu a dorit ca noi, privind la ea, sa ne minunam, sa fim patrunsi si coplesiti de maretia, frumuseatea si diversitatea ei dar nu pentru ea insasi a facut asta. Daca ne-am limita doar la asta am rata marele scop si anume ca intreaga creatie este un semn si un indicator catre Creatorul ei pentru ca daca atat de minunata este creatia, atat de vasta, complexa si uluitoare, oare cum este Creatorul ei? Intreaga creatie naturala si animala este un imn la adresa Creatorului ei. De ce in mijlocul ei a pus omul , de ce este el diferit si de ce a fost apreciat diferit de Dumnezeu? Din cel putin trei motive. In primul rand pentru ca fiinta umana nu este un accident al evolutiei sau al unei soarte oarbe si impersonale ci isi are originea in insasi Creator. Dumnezeu foloseste pluralul (sa facem) pentru ca Isus Hristos, ca parte a Trinitatii, a participat la creatia omului, dupa chipul si asemanarea Sa. In al doilea rand oamenii au un scop special, avand un destin unic. Alte parti ale creatiei pot avea un scop general dar omul are un scop unic si particular. Acest scop particular este de a avea in mod direct o relatie cu Dumnezeu prin intermediul lui Isus Hristos, ca un drept de a fi creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul poate relationa in mod direct cu EL, Isus Hristos facand acest lucru posibil (Romani 8:34-39).

Omul a fost asezat pe pamant ca reprezentant al lui Dumnezeu si ii seamana lui Dumnezeu in anumite privinte. De exemplu asa cum Dumnezeu este Trinitate si omul este o fiinta tripartita (trup, duh si suflet). Ca si Dumnezeu omul poseda intelect, o natura morala, capacitatea de a comunica cu semenii Lui, si o natura emotionala care depaseste instinctul. Nu asemanarea fizica este avuta in vedere, Dumnezeu este Duh. Spre diferenta de regnul animal omul este inchinator si creator la randul sau, relationandu-se spiritual cu Creatorul sau.

Cand Dumnezeu l-a creat pe om El l-a pus responsabil peste intreaga creatie,a pus in om chipul Sau. In lumea antica exista conceptia ca imaginea contine esenta la ceea ce este reprezentat. In plus se credea ca zeitatea respectiva isi indeplineste scopurile prin intermediul imaginii Sale, adica intr-o abordare mai simpla, Dumnezeu a umplut pamantul cu reflexii ale Sale pentru ca acestea sa reflecta fiinta Sa si sa isi gaseasca implinirea in ea. Imagineaza-ti pamantul (mtaeforic vorbind) plin de oglinzi care reflecta o lumina incredibila.Vrei sa afli sursa luminii si tocmai acesta este scopul lor sau trebuia sa fie. Sa reflecte slava si natura minunata a Creatorului lor. Si asta nu pentru un scop egoist sau egocentric ci pentru ca noi oamenii am fost creati spre slava Lui. Acest lucru semnifica ca Dumnezeu ne cheama sa aflam cine este EL , sa ne gasim bucuria si implinirea deplina in EL si astfel sa fim spre slava Lui, spre bucuria si mantuirea noastra. Este o relatie intre o faptura si Creatorul ei, in care ultimul o chema pe faptura sa fie ceea ce a fost creata sa fie spre fericirea si implinirea ei vesnica.

Totusi chip al lui Dumnezeu inseamna si altceva. Dumnezeu a pus in om constiinta morala, constiinta de sine si discernamantul spiritual pentru a implini asta. In lumea antica doar zeii erau creati dupa chipul altor zei, abordarea VT fiind unica si revolutionara pentru timpul ei dincolo de ce realizam noi acum. Viata umana a fost creata dupa ( cu sensul din ebraica ,, ca si"€ cu sensul ,,in esenta ca si") chipul (ebr. selem) folosit aici in sens figurativ pentru ca Dumnezeu nu are limitarile corpului uman (idee de baza a gandirii ebraice). A fi dupa chipul lui Dumnezeu, in gandirea ebraica, semnifica ca omul impartaseste (desi imperfect si limitat) natura lui Dumnezeu, adica atributele lui comunicabile (viata, personalitate, adevar, intelepciune, dragoste, sfintenie, dreptate)si de aceea au capacitatea comuniuni spirituale cu EL. Pluralul poruncii sustine pluralitatea divinitatii. Parte barbateasca si parte femeiasca-sexualitatea face parte din planul divin si devine instrumentul binecuvantarii din versetul 28. Nici barbatul si nici femeia nu reprezinta imaginea exclusiva a lui Dumnezeu ci doar impreuna, pentru ca doar impreuna pot atinge scopul pentru care au fost creati (I Corinteni 7:3-4 din perspectiva urmatoare: daca iubirea este reciproca, iubirea ca sentiment izvorat din Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire (I Ioan 4:8), atunci totul in relatia barbat - femeie este bazat pe principiul reciprocitatii, caci iubirea include supunere, slujire, autoritate, putere, vezi si I Corinteni 7:14).

In traditia ebraica exista un citat foarte frumos care spune ca Eva a fost creata din costa lui Adam cu un rost. Nu a fost creata din capul sau umerii lui pentru a nu incerca sa ii ia locul, nu a fost creata din picioarele lui pentru a nu fi calcata in picioare si batjocorita ci din coastele de langa inima lui pentru a fi iubita, ocrotita si inteleasa ca fiind pe acelasi drum spre mantuire cu barbatul. Reflectarea slavei lui Dumnezeu poate fi facuta doar prin cunoasterea lui Dumnezeu si ascultarea de EL (Geneza 2:15-17).Scopul final pentru barbat si femeie este cel din Efeseni 4:24.

In interpretarea rabinica (daca tot vorbim de VT am zis sa le dau cuvantul si urmasilor autorilor) sensul sintagmei ,,om''€ din versetul 27 trebuie inteles in sensul definirii de la finalul versetului ,,barbat si femeie"€. Adica sintagma ,,om'' are sensul compozit de la final.Adica si mai simplu spus versetul inseamna; ,Dumnezeu a creat umanitatea dupa caracteristicile Lui". As incheia cu un citat din Augustin (Confesiuni) foarte drag mie: ,,Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru Tine".