[andrei_im]

intr-un fel era de asteptat. daca cautam nod in papura vom gasi mereu "pipe si tigari" (la propriu sau la figurat) peste tot. filmul acesta starneste rumoare si este intr-un fel firesc, pentru ca, fata de Ostrov (unde ni se prezenta un sfant si atat, un exemplu de desavarsire), in Tarul avem si un contra-exemplu, dar nu unul cum am vrea noi sa fie. Este un personaj in general negativ (chiar daca are si unele licariri de bine) care se pare ca are multe din apucaturile pe care le avem si noi, mai bine zis UNA SPUNE SI ALTA FACE. Se roaga lui Dumnezeu si cand iese in lume se apuca si face ce face. Oare nu asta facem si noi? Mergem la Sfanta Liturghie, avem impresia ca suntem "inaltati in alta lume", ca suntem superiori multora, si cand iesim pe strada, in drum spre casa, ne deranjeaza tot ce nu este "crestinesc" din ce vedem? si cate si mai cate fatarnicii nu vedem in film, pe care le avem si noi. cred ca de aceea deranjeaza acest film pe unii oameni. cat despre faptul ca regizorul sta cu tigara in mana... eu nu stau cu tigara in mana, dar nu as fi capabil niciodata sa misc atatea suflete printr-un film, asa cum a facut el. oare cine e mai pretuit de Dumnezeu?
edit: despre realitatea istorica, care ar fi sau nu respectat in film.. nu pot sa ma pronunt pentru ca nu cunosc. filmul are mai mult un rol de pilda. daca regizorul si-a propus sa respecte istoria, dar nu a facut-o, este un minus. dar aceasta nu o cunosc. din pacate, se pare ca necuratul isi baga din ce in ce mai mult coada in ce avem mai bun in ortodoxie. Doamne ajuta!