,,Nici o suferinta impusa de un Dumnezeu al iubirii nu poate fi conceputa fara o perspectiva mantuitoare.In aceasta privinta,cel mai rau este pacatul obstinat si necurmat-continua razvratire impotriva lui Dumnezeu si a vointei Sale-care nu intarzie sa-si arate efectele: separarea lui Dumnezeu de creaturile Sale care se alieneaza din propria lor initiativa,alienare care este cea mai grea pedeapsa.In realitate se poate spune ca insusi pacatosul se pedepseste; el isusi isi creeaza infernul sau atat pe pamant cat si dincolo,un infern care consta in chinurile urii,fricii si ale remuscarilor; si sfarsitul sau nu poate veni decat atunci cand pacatosul care l-a creat cauta el insusi dragostea lui Dumnezeu"(,,Viata dupa moarte in credintele omenirii"de JT Addison)

Acestea fiind spuse un singur lucru as dori sa va mai spun.Seara,dupa ce in timpul zilei am sorbit pacatul ca pe apa,privind cerul instelat care da glas despre slava si maretia lui Dumnezeu,incerc nici sa nu-i tin lectii de teologie lui Dumnezeu in rugaciune si nici sa-i spun eu cum ar fi mai bine sa procedeze cu mine.Oamenii va pot spune multe despre EL dar fiecare suflet,intocmai cum un adanc cheama un alt adanc(Psalmul 41,9),inseteaza dupa izvorul Lui si nimeni nu poate trai asta in locul altuia,este o cautare personala a fiecarui suflet,imbratisat in dragostea credintei comunitatii dar este si un drum pe care fiecare trebuie sa-l parcurga,ca sa nu ajungi sarac,orb si gol la final.Nu-l poate trai altul pentru tine,chemarea Evangheliei este adresata fiecaruia,Domnul cunoscandu-si oile dupa nume,pe fiecare in parte.Sa va ajute Dumnezeu sa-i auziti chemarea cand va hotari asta nu va impietriti inima,caci nu stii cand vine Mirele si usile se vor inchide.Post binecuvantat in Hristos