Mi-a zis ca nu o mai incalzeste nimic. De fapt, compatimirea doar o enerveaza. Eu ii inteleg starea. Nu am trecut prin ce a trecut ea, dar am avut de-a face cu demonul deznadejdii. I-am zis ferm ca orice fapta incepe de la gand. Si gandul ce il are ea e cel mai pervers si periculos. Coincidenta a facut ca fix in aceasta perioada sa il (re)citesc pe Sfantul Ioan Scararul. Nu am stiu cum sa ii exprim catehetic, fara sa mentionez de "demoni". Ea e fata crescuta in ortodoxie. Accepta invatatura Bisericii si mostenirea neamului. Fix cand m-am revazut cu ea avea un tricou inscriptionat cu: "Patrie, Neam, Ortodoxie."
O macina ideea ca a facut avort. A zis ca in orice alta situatie nu ar fi apelat la gestul asta. Eu sunt fara cuvinte. Eu cu ea nu suntem foarte apropiati. Am cunoscut-o ocazional, a venit la mine in oras cu treaba si nu cunostea pe nimeni. Si m-a rugat cineva sa am grija de ea cat sta in vizita. Si acum mi s-a confesat si mi-a zis ca partea cu avortu nu a mai spus-o la nimeni. Familie sau apropiati. Iar eu nu am fost in stare sa ii spun un cuvant intelept. In momentul ala m-am rugat in inima si m-am blocat. Si ma tot framant sa ii spun ceva. Acum iar e plecata. I-am mai scris, dar tot ce am putut sa ii zic a fost: "te rog sa ai grija de tine."
|