Citat:
În prealabil postat de gpalama
Draga, nu cred ca pui problema corect.
In cazul tau sunt 3 lucruri pe care le faci usor nepotrivit:
1. Exercitiul autoritatii
2. Pedagogia
3. Respectul fata de copil si gestionarea cerintelor si nevoilor lui.
Copilul tau estevo fiinta umana si trebuie respectat, de la asta trebuie sa pleci.
Ce spui tu mai sus este o atitudine autoritara 100% fara nici un fel de concesie si fara sa il asculti.
Copilul nu este un caine pe care il tinem in lesa si pe care il tragem dupa noi exclusiv dupa voia noastra si care la cea mai mica abatere este smucit in lesa. Copilul nu este un animal care sa stea la picior pentru ca inconstient cam asta facem cu ei, incercam sa ii tinem la picior.
Cand un copil cere ceva incearcasa vezi daca poti sa ii dai 20% din ce vrea, ca sa ii gestionezi si nevlile si dorintele, dar sa se simta si el respectat si om.
In felul asta el o sa isi primeasca putin din ce vrea si tu obtii 80%.
Daca o sa vrei 100% de fiecare data, o sa te trezesti cu "nu mai vreau nimic sa fac".
Gestioneaza mai bine frustrarile lui.
La fel, redu numarul de "nu ai voie". Nu ai voie nu ai voie, laun moment dat stai tu linoatita ca o sa faca el ce vrea.
Tu lucrezi acum cu copil tau intr-o lesa extrem de scurtA.
Schimba lesa intr-un tarc in care are si el voie sa faca lucruri, tarc suficient de mare incat sa aiba putina libertate.
Dpmdv asta e modul de educare, nu constrangerea permanenta, ci o mica libertte dar si negociere cu un copil.
Nu uita: in evanghelie tatal si-a ascultat copilul...
Tine minte, orice faci, trebuie sa incerci cu tot pretul sa tii o punte de comunicare, un canal de comunicare deschis cu copilul tau toata viata, pentru a fi intotdeauna langa el, pentru a avea o usa deschisa intotdeauna in fata ta.
Daca vrei vbim si pe pm.
Eu nu zic ca iti tratezi copilul rau sau fara respecr, zic ca la fel ca si mine, poti sa imbunatatesti unele lucruri.
100% "fa ce iti spun eu" duce pe termen lung la zero% cooperare din partea copilului, aici trebuie sa lucrezi. Eu as pune 80% daca vrei iti explic cum eu aplic 2-3 principii pentru gestionarea frustrarii si comunicare cu copilul, care chiar functioneaza.
|
Nu cred ca este adevărat. Eu cred ca i am acordat destula libertate și încredere încă de la început de când a început sa meargă de exemplu am lăsat o libera pe jos nu am ținut o Cum îi țin alți părinți sa nu cada . Dacă a căzut s a ridicat, s a urcat și s a cățărat unde a vrut și și a dezvoltat f bine abilitățile locomotorii. Am lăsat o și sa mănânce singura la un moment dat pt ca refuza vehement lingura însă ăsta nu a durat mult pt ca a intervenit taica su și i a dat cu sila. Deja se ajunsese într un punct unde chiar nu o mai puteam lasă să mănânce doar ce vrea și când vrea ea pt ca manca numai prostii și nimic din cele sănătoase. La fel am lăsat o sa se spele singura pe dinți pt ca se lupta cu mine parte în parte și în baie sunt f periculoase astfel de confruntări ( risc de alunecări loviri căderi pe gresie etc) drept pt care 2 dinți din fata i s au ciobit și ulterior înnegrit pe interior restul sunt întregi dar au căpătat o tenta gălbuie probabil de la placa bacteriana ne curățată bine și poate chiar tartru . Ideea e ca și acum refuza în majoritatea cazurilor sa mă lase sa o spăl eu cât de cât corespunzător. Iar eu am ajuns în punctul in care realizez ca dacă mai continuam așa se alege praful atât de educația cât și de sănătate acestei fapturi pe care noi am am adus o pe lume și avem o oarecare responsabilitate de a nu o face sa devină un monstru antisocial.
( Bine eu am mari dubii în privința a ceea ce suntem noi oamenii înșine , cine ne a făcut, Cum am apărut , dacă suntem făcuți de Dumnezeu cu toții sau doar unii dintre noi, pe când alții suntem făcuți doar de oameni și chiar unii dintre noi chiar cu ajutorul și contribuția celui rău - mă refer aici la cei făcuți în pacat)