Relatia mea cu Dumnezeu este cam ciudata.
Este mereu cu mine si eu cu El dar:
Am adeseori momente in care (din cauza necazurilor) ma intreb: oare ce vrea cu mine, de ce ma aflu pe pamant, care este rostul meu?
La fiecare lucru care nu-mi reusesc ma gandesc ca asa este voia Lui, dar nu reusesc atunci care este totusi voia Lui, daca asta nu si aia nu.
In fiecare zi comunic cu El si ii simt pezenta.
Ma deranjeaza oamenii care se afla intre noi si care ne perturba, organizarea credintei pe pamant.
Culmea este ca din pacate tocmai in biserica nu prea il simt.
|