[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andravenache

Ideea este ca acesta este mediul in care vor creste copiii nostrii, iar noi nu putem merge pe ideea "lasa ca eu sunt bine cu Dumnezeu, ce-mi pasa de restul". Cred ca sunt oameni care practica obiceiuri pagane, fara a stii ca acesta este un lucru rau.

Îmi amintesc că eu, când eram copil, am crescut într-un mediu chiar mai rău. Partidul era în toate. Chiar şi cuvântul "Crăciun" era prohibit. Trimiteam profesorilor felicitări "cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă": care or fi acelea, nu specificam. Fix de Paşti ne chemau la muncă patriotică. Locul filosofiei fusese ocupat de "materialismul dialectic şi istoric". La Istorie învăţam despre cât de mult rău a făcut Inchiziţia. Pe post de Geografie învăţam "statele sistemului mondial socialist", din care astăzi cam jumătate nu mai există. Până şi la Limba Română trebuia să inserăm, în comentariile literare pe care le pregăteam pentru admiterea la liceu, cel puţin două citate din Limba de Lemn a Tovarăşului.

Şi atunci, ca şi azi, creştinismul era contra culturii dominante. Creştinismul era "underground". Să fim mulţumiţi că nu mai e underground la modul cel mai propriu, ca în primele secole de persecuţie, când creştinii se adunau să se hrănească cu Isus pe sub pământ, prin cimitire şi când nu puţini, fiind descoperiţi, şi-au dat viaţa în mâinile Lui. Să nu uităm că Dumnezeu vrea nu numai să facem copii, ci şi să-i creştem în Cristos. Să le predăm ceea ce am primit. Să folosim postul Paştelui ca să le vorbim despre Patimile lui Isus şi ca să le spunem că nu este sluga mai mare decât Stăpânul. Să le spunem că distracţia, în limitele Legii lui Dumnezeu, este îngăduită, dar că viaţa nu este distracţie, ci parcurs printr-un deşert în care Domnul ne hrăneşte neîncetat şi la capătul căruia ne aşteaptă Ţara pe care a făgăduit-o pentru noi. Mai mult, Ţara aceasta, Împărăţia lui Dumnezeu există încă de pe acum. Poartă un nume simplu: Biserica. Să le amintim copiilor noştri că, la Botez, naşii aleşi de noi, împreună cu noi, am promis în numele lor: "mă unesc cu Cristos". "Slujesc Lui". "Ca unui împărat şi ca unui Dumnezeu". Crescând, ei sunt chemaţi ca, prin viaţa pe care o duc, să facă recapitulaţia celor pe care le-au promis atunci, prin gura noastră şi prin gura naşilor.

Copiii noştri, ajunşi puşti de liceu, se vor întrista că sunt nevoiţi să renunţe la bairamul cu muzică satanistă din Vinerea Patimilor ? Vor fi deranjaţi că se face mişto de ei pe chestia asta ? Să le spunem aşa: "Fericiţi veţi fi, când vă vor batjocori pe voi !"