cum se face educație în România „postcomunistă” și măsuri contraproductive
„[...]Deși trecuserăm in anul de grație 1997, in Romania incă mai erai privit ca
un ciudat dacă purtai plete. Fiecare dintre noi avea de dus un adevărat jihad in propria familie.
Mama incerca să mă convingă de faptul că nu imi stă bine.
Intr–adevăr, acum accept că nu imi stătea bine: aveam nasul mare și semănam pe undeva cu Rene Descartes.[/...]
[...]Inchipuiți–vă că s–a făcut careu, la care a participat tot liceul, elevi plus profesori, in frunte cu doamna directoare Vasile, profă de geografie, ca să ne sancționeze.
Spre oprobriul public, i–au scos in față pe prietenii mei, mai puțin pe mine.
Domnul diriginte Băicuș făcuse el ce făcuse și m–a scăpat și de această dată.
Sufeream in sinea mea că nu sunt acolo in fața tuturor, alături de ei.
Acțiunea s–a dovedit complet neproductivă pentru sistem.
Băieții s–au supărat și s–au ras in cap. Stand cuminți in bănci, atrăgeau involuntar privirile colegilor, care nu mai știau unde să se uite, la neoanele din tavan sau la diblele lor reflectorizante.
Pe mine m–a prins intr–o dimineață Rapenescu, un foarte capabil profesor de limba și literatura romană, și m–a amenințat că mă leagă de un copac și mă tunde[/...]”
Sursa- Ciprian Voicilă: „Diavolul din pahar. Amintiri din Iadul Beției”, editura Areopag, pag.38-39
Douăzeci de ani mai târziu, în 2017, un director scoate elevii din clase, îi aliniează în curte, îi amenință că.... s-a schimbat ceva ?
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|