Calugarul neascultator
Un tinar s-a dus ucenic la un parinte la o manastire oarecare.Era harnic,avea si credinta dar,nu putea sa faca nicicum ascultare si rau se mai supara atunci cind un frate mai vechi il mustra.
Vazind aceasta,staretul i-a dat o suma bunicica de bani si i-a zis:
- Du-te in lume si plateste pe oarecine sa te insulte,nu te uita la bani,iar peste un an sa te intorci la manastire daca vei mai voi!
Mirat tinarul a plecat.Si pe unde trecea se tot lua la cearta cu unul si cu altul si daca nu-l batjocorea destul ii dadea bani ca sa-l jigneasca mai tare.
A trecut un an,a terminat banii si s-a intors la manastire.A vrut sa intre dar,fratele care era la poarta vazindu-l l-a oprit;
- Nu-ti este rusine,ai cheltuit banii munciti de noi(si incepe a-i spune vorbe care nu se cade sa le spunem aici )stiindu-l suparacios din fire...si acum vii sa te primim inapoi? Pleaca!
La aceste vorbe de ocara tinarul ucenic a inceput sa rida in hohote fara pic de suparare:
-Fratele meu cum sa ma supar,pai eu am platit bani grei ca sa fiu terfelit iar tu faci aceasta gratis!
Si asa pe linga celelalte virtuti a capatat si virtutea ascultarii si nu s-a mai suparat orcine,orce vorba i-ar fi spus.