Citat:
În prealabil postat de valentinalogo
...
Problemele mele sunt:
1. NU VREAU SA MA INCARCAT DE PACATE IN PLUS pe motive de genul: ca nu mi-am urmat sau nu mi-am ascultat duhovnicul.
2. Stiu ca NU ESTE BINE sa-ti schimbi duhovnicul.
3.Nu am nimic ce sa-i reprosej, DECAT SA-I MULTUMESC!
4. Eu m-as rupe pentru a merge dupa dansul... DAR BAIETII MEI? mi se pare "un fel de crima" sa le fac asta!
5. situatia se complica deja ca si fiul meu cel mare este la fel de "impiedicat" ca si mine si i-a luat-o gura inainte si i-a promis parintelui ca o sa vina la biserica cea noua.....dupa care a intrat in "Disperare" pe motiv ca "Ce face acum, ca de fapt el nu vrea asta!!!"
Eu tot am apuca sa spun ca nu as vrea si am incerca un fel de (scuzati termenul) negociere...la care am obtinut un "Ok. atunci viii cand aici, cand acolo!" ...lucru care nu mi se pare deloc normal, firesc....cum vreti voi sa-i spuneti.
Descurcati-ma cu niste sfaturi!
...
ASTEP!
|
1. Credinciosul nu e proprietatea privată a duhovnicului. Cutuma de a cere binecuvântare la schimbarea duhovnicului are rostul de a-l proteja pe credincios să nu facă o mișcare pripită sau nu îndeajuns de gândită, nu să-l protejeze pe duhovnic de riscul de a rămâne fără oi de muls.
2. Dacă știi, nu-l schimba. Spovedania nu este legată de nicio altă slujbă. Poți să te duci la orice biserică vrei, de câte ori vrei, iar la duhovnic să te duci doar de 4 ori pe an (sau când mai e nevoie). Penitentul se duce la duhovnic atunci când simte că e necesar, și nicidecum invers: duhovnicul să-l cheme pe penitent de câte ori vrea dumnealui.
3. Un motiv în plus ca să nu-l schimbi.
4. Băieții pot foarte bine să rămână la biserica unde ajută la altar și să se spovedească la preotul care îi primește. Nici ei nu sunt proprietatea privată a nimănui.
5. Băiatul cel mare nu trebuie să facă ceva împotriva voinței lui, altminteri nu va face cu inimă bună și cu pace ceea ce va trebui să facă.
Pacea inimii trebuie să fie călăuza faptelor noastre, ca să nu avem mustrare de cuget.
"Desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi."(2Cor. 13,11)