Dragii mei crestini,am nevoie si eu de parerile voastre sant noua pe aici si pot sa spun ca sant la inceput de drum pentru prima data m-am spovedit(urmeaza acum urmatoarea spovedanie caci a trecut o luna de atunci...in acest timp am cugetat).
Am doi copii:baiat(11,8 ani) si fata(5,8 ani)...ma doare enorm de tare sa va spun ca fetita are autism...ma framant si nu imi gasesc linistea.
acum vineri am fost pentru prima oara la Sfantul Maslu cu ea deci santem la inceput de drum,in privinta credintei,as vrea sa ma intaresc.
am citit o parte in tacere acest forum si inteleg cele spuse de cei care au credinta...si chiar am putere sa respect canonul care mi la dat preotul,bineinteles ca mai gresesc dar imi dau seama si imi cer iertare.
Elena pare a avea o atitudine nelalocul ei :caci se sterge de mir,nu vrea sfanta impartasanie,rade in biserica cu voce tare,in schimb saruta icoanele, face semnul crucii asa cum poate,acasa ia anafura, aghiazma.
sfantul maslu sa desfasurat la o biserica aproape de noi,la slujba au fost doi preoti.
as vrea sa stiu daca mai exista cineva in situatia mea aici pe forum sau daca ati intalnit astfel de cazuri.
din tot ce am inteles e ca tot ce se intampla, se intampla cu ingaduinta lui Dumnezeu...si ca e posibil ca Elena prin rugaciune sa se poata face bine sau poate ramane asa toata viata tocmai cu scopul ca noi cei din jurul ei sa ne mantuim...
dar ceea ce ma doare cel mai mult e ca nu stiu daca ea se va mantui.
deci fetita mea a inceput de pe la 9 luni sa dea primul semn de intrebare ca nu e ceva in regula cu ea, pana la aceste luni era o fetita zglobie si plina de viata,numai ochi si urechi..la un an deja nu mai raspundea si dealungul acestor ani ea sa schimbat nu fizic ci psihic intr-un mod ciudat.
va scriu cu lacrimi in ochi caci ma doare enorm de tare.
Doamne ajuta!
|