Subiect: Scurt pe doi
View Single Post
  #27  
Vechi 01.02.2017, 01:33:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Va curge sânge - editorial semnat de Călin Nicolescu "Adevărul "

Brexit și victoria lui Donald Trump sunt cele două evenimente politice majore, la nivel mondial, care au marcat anul trecut. Interpretarea corectă a motivelor care le-au generat, ca și raportarea la istorie ne pot oferi o imagine consecințelor probabile.
Din noianul de explicații vehiculate, parțial sau integral valabile segmențial, rețin, personal, opinia potrivit căreia criza economică din 2007-2008 nu și-a găsit o soluție viabilă pe termen lung. Miliardele de dolari, virtuali sau tipăriți pe repede înainte, și nici scurta glorie a dispozitivelor high tech de tip tabletă sau smartphone, nu au reușit să ofere o bază durabilă, pe termen mediu măcar, pentru ritmul de dezvoltare necesar echilibrului global și al pretențiilor și așteptărilor diferitelor populații.
Pe scurt, toată lumea se obișnuise sau țintea la mai mult. Și bogații, și săracii și clasa de mijloc, unde și cât există ea. Speranța, așa cum este ea definită la nivel personal de fiecare dintre noi, s-a diluat.
Când nivelul de trai sau siguranța viitorului a început să se clatine, britanicii și-au adus aminte de emigranți, un țap ispășitor perfect, și au votat ieșirea din Uniunea Europeană. Nu mai contează, acum, dacă au avut dreptate și este asta o soluție reală pentru problemele lor. Faptul e consumat.
În SUA, „inima” democrației mondiale, cum le plăcea și ne plăcea să spunem, am avut un scenariu oarecum asemănător. O majoritate tăcută până acum vreo 10 ani, atât timp cât miliardele virtuale se învârteau pe burse ca patinatorii pe gheață, s-a trezit că le este din ce în ce mai greu s-o scoată la capăt, la nivelul de bunăstare pe care îl considerau cuvenit. Că producția industrială și IT a fost externalizată în țări unde forța de muncă e mult mai ieftină, iar alimentele de export sunt mai ieftine și mai gustoase decât multe dintre cele autohtone. Și a venit un Trump, care le-a promis că nu-i mai lasă pe emigranți să intre în țara lor și-i va obliga pe industriași să reia producția în interiorul SUA, ceea ce s-ar traduce și prin reînființarea unui număr mare de locuri de muncă. A câștigat, și ca și în cazul Brexit, nu mai contează dacă are dreptate și soluția lui e viabilă pe termen lung. Faptul e consumat.
În fond, atât Brexit, cât și Trump reprezintă un vot anti-globalizare. O întoarcere la o formă de pseudo-izolaționism. Spun pseudo, pentru că nu cred că mai este posibilă o întoarcere completă la izolaționism și că cele două evenimente se vor concretiza, în timp, doar într-o temporizare a globalizării. Acest conflict ideologic este, dacă vreți, personificat de disputa Trump-Soros, din SUA. Sunt două soluții economice contrare pentru depășirea crizei. Unul individualist și celălalt prin reeșalonarea sine die a decontului banilor virtuali pompați prin arterele economiei mondiale.
Greu de spus care dintre aceste soluții e mai bună și sănătoasă. Și mă tem că nici nu vom afla. Pentru că istoria ne spune că soluția aleasă de oameni este calea cea mai simplă: războiul. Nesiguranța de securitate a blocului UE, ghemul de conflicte din Orientul Mijlociu, Rusia izolată și revanșardă sau conflictele mocnite din Asia (India-Pakistan și nevoia Chinei de expansiune) sunt tot atâtea potențiale focare. Fără să-mi placă genul ăsta de profeții apocaliptice, sper sincer că hazardul conjuncturilor va face ca războiul în baza căruia omenirea așteaptă azimutul următoarei ere de dezvoltare să ocolească Europa de Est. Să avem și noi noroc, odată! Pentru că dacă ne gândim la nivelul de dezvoltare socială a României și la lideri... e jale.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote