În prealabil postat de Mihnea Dragomir
E vorba, aici, de un criteriu de deosebire a duhurilor, despre care am mai vorbit cu alte ocazii. O convertire adevarata, una care vine de la Sfantul Spirit si nu de alte spirite, nu se face IN CONTRA a ceva, nu se face nefiind de acord cu ceva. Ci PENTRU ceva. Sau, mai degraba, pentru Cineva.
In limbaj psihologic asta s-ar traduce prin: motivatia actului de convertire trebuie sa fie pozitiva, si nu negativa.
Daca cineva vine la catolicism pentru ca (sau IN PRIMUL RAND pentru ca) nu e de acord cu invatatura ortodoxa, ca sa nu mai vorbim din reactie la pacatele oamenilor, atunci acela nu e pe un bun drum. Primii care cerceteaza acest lucru (sau ar trebui sa o faca) sunt preotii catolici care primesc asemenea cereri de convertire. O cerere intemeiata pe atractie este admisa imediat (sau foarte repede, in orice caz). O cerere intemeiata pe respingere este amanata, postulantul fiind trimis la lectura, meditatie si rugaciune.
In aceasta lumina putem intelege mai bine ce a spus Fericitul Vladimir Ghica si de ce el a devenit catolic spre a fi mai pe deplin ortodox. El a descoperit ceva ce toti convertitii au descoperit (ori ar fi trebuit sa o faca): Domnul, personal si prin ucenicii Sai, a lasat o singura Biserica si o singura invatatura. Iar cea care corespunde cel mai bine, in zilele noastre, Bisericii aceleia si invataturii aceleia este Biserica Catolica. Recunoastem aceasta dupa ortodoxia ei, fervoarea ei, unitatea ei, spiritul ei universal, evanghelizator si misionar.
|