[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută! Începem cu rugăciune.

Vă iubesc în Domnul, vă îmbrăţişez cu sărutare sfântă, iubiţii Domnului.
Fraţi ai mei sunteţi, cu toţi oamenii pământului, pentru care Hristos Iisus a murit pe Cruce, sfinţind-o cu sângele Său şi a înviat. Pe toţi vă iubeşte şi vă aşteaptă acasă, măcar în al 11-lea ceas, şi veţi avea plata cu cel din primul ceas (secol creştin). Vă iubeşte Domnul, iubiţii mei!

Voi nu ştiţi ce este Sfânta Tradiţie. Vă explic simplu:

Ştim că Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată (lăsată şi transmisă) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii Sale, adică ceea ce s-a vorbit (Hristos-Apostoli, Apostoli-ucenicii lor, ucenicii-episcopii, preoţii şi diaconii în fiecare comunitate creştină nou înfiinţată sau nu numai) înainte de orice scriere, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu.
Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Aflăm mai jos cum. Ea e viaţa Bisericii în Duhul Sfânt ("viaţa Duhului Sfânt în Biserică" - spune Vladimir Lossky). Fluviul viu al Bisericii: "Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi."II Tesaloniceni 3, 6.

Deci, iubiţilor, Sfânta Tradiţie -învăţătura dată de apostoli primilor episcopi, iar aceştia celor de după ei până astăzi. Ea e vorbirea din definiţiile sinoadelor ecumenice, din scrierile Sfinţilor Părinţi şi din cărţile de slujbă ale Bisericii.
De ce? Nu se ştia nimic despre creştinism, când Pavel de exemplu, înfiinţa o nouă comunitate de creştini, ei nu ştiau nimic, şi le era vorbită învăţătura creştină, şi ei o vorbeau între ei, şi apoi la alţii. Preoţii şi diaconii aveau primul cuvânt, conduşi de episcopul lăsat de Pavel. La care i-a spus Pavel să ungă alţii după el acolo şi în comunităţile vecine. Sfânta Tradiţie devine o extensie a Bibliei. E acelaşi lucru. E Biblia vorbită. Învăţătura creştină vorbită.
Şi mai mult decât atât. Mai târziu tâlcuirea Bibliei de către Sfinţii Părinţi, explicarea ei, se numeşte de asemenea Sfântă Tradiţie. De ce?"Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. Fap. Ap. 8, 30-31.

Noi nu avem voie! cădem în erezie. De ce? Uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." II Petru 3, 16 Avem nevoie de cineva care să ne tâlcuiască Scripturile. De ce? "Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?" I Corinteni 12, 29 Nu toţi au voie, doar unii.
Şi dacă Apostolii nu mai sunt, unde căutăm? La Sfinţii Părinţi. Ei sunt învăţătorii. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători. Efeseni 4, 11 De ce ei sunt? Ei au Duhul Sfânt, spre a ne tâlcui. Pentru că aşa a zis Domnul.

Învăţătura creştină autentică (ortodoxă) face diferenţa între Sfânta Tradiţie (Tradiţia) şi diferitele tradiţii bisericeşti care ar putea exista în istoria creştinismului, care nu fac parte din Sfânta Tradiţie, sau Sfânta Predanie (Predania). Zice minunat:"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." II Tesaloniceni 2, 15.
Primul nivel al distincţiei dintre Tradiţie şi tradiţii este dat de sfântul Vincenţiu de Lerins, în mica sa scriere Commonitorium, unde afirmă: "Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus traditur est" - "Trebuie să primim ceea ce este crezut pretutindeni, dintotdeauna şi de către toţi".

Această "definire" a Tradiţiei, iubiţilor, unanim apreciată de teologii Bisericii creştine, din primele veacuri creştine şi până azi, NICI UN SECTAR, VREODATĂ nu o va zdruncina cu neştiinţa lor, căci aici e Adevărul.

Iată vă dau şi vă arăt Adevărul. HRISTOS! În Ortodoxie! Se vrea totuşi să se dea ei defectul că prin prisma Sfintei Tradiţii ar putea fi interpretată ca ceva static, ca un tezaur care s-a dat o dată pentru totdeauna. Ori, lucrarea Duhului Sfânt în istorie şi în Biserică nu s-a oprit vreodată, după făgăduinţa Mântuitorului: "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26). Ne va învăţa toate, iată. Prin cine? Prin Sfinţii Părinţi, peste care se pogoară: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei şi toţi sfinţii.
"Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat." I Corinteni 11, 2

Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, în cazul explicării, interpretării şi dezvoltării învăţăturii creştine a Sfintei Scripturi, s-a făcut în istoria Bisericii prin Sfinţii Părinţi şi prin Sinoadele ecumenice. Această explicare, interpretare, tâlcuire şi dezvoltare organică se face în spiritul predicii Mântuitorului, a Apostolilor şi a urmaşilor lor; iar pe de altă parte, aceste dezvoltări organice, trebuie să primească acceptul Bisericii universale, să fie receptate de conştiinţa Bisericii. Aşa s-a organizat Biserica lui Hristos, Biserica Creştină mereu. "Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." II Tesaloniceni 2, 15.
Cât timp această validare a conştiinţei Bisericii nu are loc, aceste învăţături, explicări, interpretări sau dezvoltări organice rămân tradiţii bisericeşti, nemântuitoare. Sfânta Tradiţie la fel ca Sfânta Scriptură, sunt mântuitoare. Ele sunt adevăruri validate de Sfântul Sinod, unde episcopii s-au adunat "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." Matei 18, 20 la fel ca primul sinod ţinut de Apostoli la Ierusalim, cum aflăm din Faptele Apostolilor.

De la moartea Mântuitorului Iisus Hristos şi până la compunerea primelor scrieri inspirate de către Sfinţii Apostoli, învăţătura creştină s-a transmis prin viu grai. Din această transmisie orală s-au născut diferite scrieri, au constituit în timp ceea ce numim azi Noul Testament. Evanghelistul Luca zice în prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus pe care le-a putut găsi (Luca 1, 1-3).
Aşadar, Noul Testament s-a născut din această Sfântă Tradiţie, a ceea ce s-a transmis prin viu grai, din unii în alţii, în mare parte, în cadrul Bisericii (alte compoziţii care pretindeau a fi inspirate au circulat şi înainte şi după, în comunităţi creştine ne-ortodoxe). Noul Testament face deci parte din Sfânta Tradiţie, din unul şi acelaşi fluviu al vieţii Duhului Sfânt în istorie.

De aceea, în Biserica Creştină (Ortodoxă desigur) nu există propriu-zis diferenţă de "autoritate" între Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură. S-au întemeiat una pe temelia celeilalte. Sunt surori gemene. E Duhul Sfânt în amândouă.

Diavol este hristosul iehoviştilor, diavolul hristos al penticostalismului, baptismului, adventismului sau diavolul hristos din romano-catolicism. Ce facem când vedem că un om stăruie în erezie?
UITE ASTA TREBUIE SA FACEM:

"Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." Tit 3, 9-11

Zice la I Timotei 6, 3-5: "Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia."
În altă parte 2 Petru 2, 1-3: "Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează."
MINUNAT: "Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!" Galateni 1, 8-9.

Minunat de simplu, aşa-i? Nu mai staţi în căderea dracilor. Iubiţi Adevărul. Dar să fim atenţi că e taină. Noi, creştinii, aşa procedăm:

"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş" Matei 18, 15-17.

Bucuraţi-vă, Domnul a binevoit vouă.

Hristos a înviat !