Iata ce ne spune Sf. Ioan Iacob Romanul-Hozevitul in cartea sa "Hrana Duhovniceasca", referindu-se la duhovnici:

"De multe ori persoanele, care au avut dregatorie duhovniceasca cu raspundere, cum sunt duhovnicii si egumenii, au intampinat greutati in lumea cealalta, din cauza fiilor duhovnicesti, care au ramas in viata neindreptati. Desi raposatii au avut viata curata, insa pacatele straine, pentru care ei au fost chezasi le-au facut greutati. De aceea si raposatul duhovnic poate sa aiba oarecare piedici din cauza noastra."

Iata deci, in ce fel ne ajuta duhovnicul pe calea mantuirii: este chezasul nostru, girantul nostru, ca noi ne vom indrepta din greseli si nu vom repeta pacatele facute. Din pacate, noi repetam unele pacate spovedite, ingreunand prin slabiciunea noastra situatia duhovnicului plecat la Domnul. Cu alte cuvinte, pacatele noastre sunt luate de duhovnic pe umerii sai, daca noi omitem sa ne debarasam de ele.

Observati in ce cu totul alta si noua lumina il plaseaza Sf. Ioan Iacob pe duhovnic? Sa retinem si noi acest lucru, caci duhovnicul nostru face pentru noi ceea ce nici un alt om de pe lumea aceasta nu mai face: ne iarta pacatele, fiind dispus sa le si poarte in locul nostru, in cazul in care noi cadem, iar si iar in pacat.
Si atunci ne mai putem supara pe acesta pentru ca ne cearta si nu este de acord cu pacatele pe care le-am facut? Certarea face parte din metodele folosite in duhovnicie, fiind medicament spre binele nostru.