Cunoasterea clasica este lumeasca adica materiala,legata si raportata la materie,la ce vedem,ce simtim,ce cunoastem prin cele cinci simturi si cum interpreteam dupa mintea noastra sau a altora ceea ce ne inconjoara.Putem spune ca cunoasterea lumesca este relativa,definita si marginita adica geniul,caci geniul,lumeste vorbind este omul desavarsit din punct de vedere lumesc,apogeul desvarsirii ratiunii omului in raport relativ cu ceea ce-l inconjoara si definit conform factorilor lumesti cu care a intra in contact.(am sa contiunui mai jos cu cealalta cunoastere)
Sfintii Parinti ne invata ca oamenii sunt de doua categorii:rationali si irationali(cei irationali traiesc dupa principiul celor 5 simturi,adica ca animalele,adica nu au minte) pe cand cei rationali traiesc dupa voia Lui Dumnezeu si simt cu inima ce le dicteaza mintea,adica au sentimente,pot deosebi binele de rau,au ratiune).Cei rationali sunt duhovnicesti iar cei irationali sunt lumesti.
Adam si Eva inainte de a se invoi cu ispita erau rationali adica gandeau cum gandeste si Dumnezeu iar dupa ce s-au invoit cu ispita au cazut si au devenit irationali adica au inceput sa gandesca lumeste,pamanteste(in afara ratiunii dumnezeiesti) de accea au si fost alungati pe Pamant.
De aceea se spune ca pacatul intuneca mintea,adica o face irationala,nemaifiind capabila sa distinga minciuna de adevar.Mintea este paza inimii iar daca mintea lasa pacatul sa intre in inima si nu-l opreste,atunci pacatul devine patima(patima e un pacat repetat in continuu)adica viciu.Atunci inima se impietreste si devine patimasa,adica plina de rautate si mintea iarationala adica nebuna.
Revenind la cunoasterea clasica(sa vb in termenii folositi de tine)este o cunoastere lumeasca,pamanteasca(de dupa cadere)adica are legatura si este raportata la ce se intampla pe Pamant,la viata noastra traita pe Pamant si nu are legatura cu Dumnezeu,ci este in afara Lui.
[COLOR=darkred]Cunoasterea in relatie cu Creatorul[/COLOR] este o cunoastere nelumeasca,nepamanteasca,adica se raporteaza intre om si Dumnezeu,nu doar intre om si mediul inconjurator si este infinita in taine ca si Dumnezeu.
Cunoasterea lumeasca(clasica)iti ofera inteligenta iar apogeul este geniul pe cand cunoasterea in relatie cu Creatorul iti ofera intelepciune duhovniceasca(adica dumnezeaiasca) iar apogeul ei este desavarsirea dumnezeiasca,adica sfintenia.
Cunoasterea clasica o inveti de la oameni care la randul lor au invatat de la alti oameni si tot asa pe cand cea duhovniceasca o inveti din Biblie,din Biserica Ortodoxa,din scrierile Sfintilor Parinti,de la scolile de teologie.Dar nu este de ajuns doar sa le inveti trebuiesc puse si in practica,astfel desavarsirea(adica sfintenia)nu poate avea loc.
Concluzia:nu omul geniu se mantuieste(adica cel lumesc desavarsit) ci omul indumezeit prin har(adica prin lucrarea permanenta a omului impreuna cu Dumnezeu).
|