Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Frate (...) dar, odată ce ai ajuns să te bucuri de cunoașterea Evangheliei, nu te-ai gândit că frații tăi ortodocși sunt și ei flămânzi cum erai tu, și că ai putea să le descoperi și lor ceea ce ți s-a descoperit ție, fără a-i rupe de Biserica în care s-au născut?
|
Ei bine, asa este frate. Raspunsul meu este unul, fara echivoc. Ba da, si asta si fac.
Asa procedez, cu parintii mei, pe care cu greu i-am convins sa citeasca (pentru prima oara in viata lor) Biblia.
Acum ma bucur nespus cand o vad pe mama mea cum marturiseste ea bucuroasa ca ceea ce a citit "in Carte", aude pe preot in biserica...
Fratilor... voi sunteti scoliti, cititi, multi dintre voi chiar eruditi in ale Scripturilor, insa ce sa te faci cu omul de rand care nu stie mai mult de "lasa ca ne-a zi noua popa, sa nu cetim din `Vanghelie, ce nu-i de noi..."
Aici e de voi si de noi, cei ce am inteles si am primit mesajul Evangheliei lui Hristos.
Sunt parintii si "bunii" nostri, si vrem pentru ei tot ceea ce e mai bun. Pavel avea aceasta ravna de vestire a Evangheliei alor sai:
"...mare-mi este întristarea și necurmată durerea inimii; căci aș fi dorit ca eu însumi să fiu anatema de la Hristos, de dragul fraților mei cei de un neam cu mine după trup."
Asadar, draga frate, nu aducerea lumii la penticostali este of-ul meu, ci aducerea lumii la Cuvantul scris, Biblia, si prin ea la Hristos.
Si apoi, cata vreme este cineva in Hristos, poate sa tina orisice traditie.