Subiect: Predica de azi
View Single Post
  #346  
Vechi 08.09.2018, 23:22:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

CUVANT LA EVANGHELIA DUMINICII !

Dreptmăritori creștini,

Sfânta Evanghelie citită astăzi ne amintește de acea preînchipuire a Crucii și a Jertfei Mântuitorului: Șarpele de aramă, înălțat de Moise pe un stâlp, în pustie, care izbăvea de moarte pe cei mușcați de șerpi veninoși (Num. 21, 8-9).

Minunea aceasta se repetă sub ochii noștri, a celor care, în pustia amară a acestei vieți, suntem mereu mușcați de ispitele și asupririle diavolului.

Sfânta Biserică ridică în mijlocul poporului dreptcredincios, Crucea lui Hristos, pentru ca tot omul care privește cu credință acest semn minunat să se vindece și să trăiască (In. 3, 14-15). Într-adevăr, dacă privim cu evlavie la Sfânta Cruce și o cinstim după cuviință, vom fi izbăviți de otrava patimilor și de rănile păcatelor, împodobindu-ne cu virtuțile creștine ale credinței, nădejdii și dragostei, prin care putem obține biruința mântuirii.

Iubiți credincioși,

Prin Jertfa de pe cruce, vina păcatului a fost ștearsă, iar prin Înviere, moartea a fost nimicită, deschizându-ni-se, astfel, porțile vieții veșnice. Împreună cu Hristos, omul cel vechi din noi s-a răstignit și s-a îngropat și tot prin El a înviat în noi omul cel nou, eliberat din lanțurile păcatului și de tirania morții.

Prin răscumpărarea făcută de Hristos, noi am devenit fii ai lui Dumnezeu, având dreptul și putința ca, sub umbrirea harului divin, prin faptele noastre izvorâte din credință, să dobândim Împărăția cerurilor.

Meditând la durerile răstignirii și la moartea pe cruce a Mântuitorului nostru, ne vom umple sufletele de credință, nădejde și dragoste și prin aceasta ne vom dăltui ființa noastră după chipul prea frumos și prea iubitor al lui Hristos.

Fericitul Augustin era inspirat de Duhul Sfânt atunci când vorbea despre folosul mare al amintirii Patimilor Domnului pentru viața creștină. Nici un fapt, nici una din predicile Mântuitorului n-au darul să cuprindă atâta bogăție duhovnicească precum îl are graiul Crucii.

Priveliștea Patimilor Domnului ne întărește, în primul rând, credința. Acum știm în Cine credem, cunoaștem pe Cel Ce-L adorăm. Este Domnul și Stăpânul lumii, Fiul cel de o ființă cu Tatăl și cu Duhul dumnezeiesc. Este Biruitorul iadului și al morții, Care pentru noi și pentru a noastră mântuire S-a răstignit, în vremea lui Ponțiu Pilat și a murit și S-a îngropat, dar Care, cu puterea ce sălășluia în ființa Sa, Și-a reluat viața și S-a înălțat întru slavă, de unde va veni iarăși să judece toate semințiile pământului.

Nu e de mirare că Mormântul gol din Ierusalim este locul cel mai sfânt din lume pentru pelerinaj și închinare. Nu e de mirare că în fiecare an, de sărbătoarea Paștilor, coboară lumina din cer asupra Sfântului Mormânt spre a ne încredința că suntem fiii Învierii. Dacă pe celelalte morminte de pe toată fața globului pământesc stă scris: „Aici zace cutare”, pe lespedea Mormântului de la poalele Golgotei poate fi săpată în granit inscripția: „Aici zace moartea!”.

Prin Cruce, păcatul, ca o îngroșare a trupului, ca închidere a lui în groapa fără orizont a vieții trecătoare, este slăbit, subțiat, oprit. Prin Cruce, trupul și viața pământească se fac transparente pentru Dumnezeu. Prin Cruce, se dă lovitura de moarte morții, egoismului. Prin Cruce, se arată victoria generozității, a iubirii, a vieții superioare. Prin Cruce, omul adevărat din noi învie întru viața fără de moarte, în Dumnezeu.

Gândul la durerea Domnului ne întărește, în al doilea rând, nădejdea că Dumnezeu nu îi părăsește pe cei ce suferă pentru Evanghelie. După întunericul încercării, răsare soarele bucuriei și al dreptății. A răsărit pentru Omul durerii, Iisus; se va arăta la fel pentru toți cei ce primesc necazurile cu încrederea că ele vin cu știința Tatălui ceresc și le poartă până la sfârșit cu răbdare și cu bărbăție.

Izvor de mare încredere și de îmbărbătare este pentru noi Jertfa de pe cruce și Învierea lui Hristos. Aceste daruri ale lui Dumnezeu ne dau puteri și curaj pentru a lupta contra păcatului și pentru înfăptuirea binelui.

Forță înnoitoare se naște în sufletele noastre, știind că virtutea lucrată cu credință și în duhul dragostei creștine duce la o viață binecuvântată pe pământ și ne ajută să dobândim viața veșnică.

Deci, Golgota este o mare școală de înțelepciune și izvor viu de virtute. Ascultați ce zice Fericitul Augustin: „Nu-ți pierde nădejdea! Nu te teme! Căci de aceea a băut Însuși Doctorul din el, ca să nu te mai temi. Iisus a luat tot paharul suferinței”.

Iar în cartea „Urmarea lui Hristos”, citim: „Hristos a primit să pătimească. Cum cutezi tu să te plângi de ceva? El a avut dușmani și bârfitori, iar tu vrei ca toți oamenii să te iubească? Cum putea-vei fi încununat, când nimic supărător nu ți s-a întâmplat? Deci rabdă cu Hristos, dacă vrei să împărățești cu El”.

În sfârșit, priveliștea suferinței și a morții Mântuitorului nostru are darul de a spori în inimile noastre dragostea noastră pentru El. Dacă am lua aminte mai bine la pricina care L-a pus pe Împăratul lumii pe lemnul crucii, vom cunoaște că adevărații vinovați n-au fost nici fariseii invidioși, nici Iuda vânzătorul de sânge nevinovat, nici lașitatea guvernatorului roman care, de frică, L-a dat pe Iisus mai-marilor sinagogii să fie răstignit, ci am fost noi, păcătoșii, cu răutățile noastre (cf. Is. 53, 2-5).

În Hristos, păcatul se mistuie în flacăra, în oceanul iubirii Sale dumnezeiești. „Acolo unde este jertfă, acolo este nimicirea păcatelor, acolo este împăcarea cu Stăpânul, acolo este sărbătoare și bucurie”, învață părintele nostru Ioan Gură de Aur.

Iar după Sfântul Chiril al Alexandriei, „la Tatăl nu se poate intra decât în stare de sacrificiu”. Starea de sacrificiu e și calea noastră, unii către alții. „În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi; și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați” (I In. 3, 16).

Patimile sunt o chemare la înnoirea vieții noastre creștinești prin pocăință și prin fapte bune, prin viețuire în comuniune cu Hristos, în Biserica Sa. Crucea Mântuitorului a arătat lumii marea alternativă: crucea morții, căreia îi urmează viața, sau egoismul, căruia îi urmează moartea sufletească.

Credința în Cruce se verifică prin fapte de iubire față de semenii noștri aflați în necazuri, lipsuri și strâmtorări

Iubiții mei,

La Nașterea lui Hristos, îngerii cântau că El va aduce pe pământ pace și între oameni bunăvoire (Lc. 2, 14). Pe cei ce au luat cunoștință că Hristos este Fiul lui Dumnezeu făcut Om și înviat, ca pârgă a învierii noastre, nimic nu-i mai tulbură.

Mărturisind credința în Hristos, vom rămâne tari și liniștiți în necazurile ce ni le va produce lumea, biruindu-le, iar siguranța că le vom birui ne-o dă pilda și puterea Lui: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea!” (In. 16, 33).

Eroul de pe Golgota, Hristos Domnul, a biruit lumea, nu înlăturând necazurile din ea sau făcând să nu apară ispite, ci arătându-Se mai tare decât ele, întrucât nu a fost doborât de ele. Iisus a lăsat firea Lui să sufere toate cele ce le suferă omul, pentru ca să o întărească chiar prin folosirea maximă a puterii ei de a nu se lăsa biruită de răutățile lumii. Această putere izvorăște din Crucea Sa pentru noi toți, precum arată Sfântul Efrem Sirul când spune: „Crucea este speranța celor disperați, Crucea este limanul celor înviforați, Crucea este mângâierea celor întristați”.

În Ortodoxie, Crucea este scăldată în raze și de sărbătorile ei, ea este împodobită cu flori. Astfel, suntem încurajați să privim spre Cruce și dincolo de Cruce, spre a vedea slava strălucitoare a Învierii și frumusețea înmiresmată a vieții veșnice.

De aceea, plini de recunoștință, dimpreună cu imnograful bisericesc, se cade să strigăm: „Bucură-te, Cruce, purtătoare de viață, semnul cel nebiruit al creștinătății, prin care a încetat blestemul, s-a înghițit puterea morții și ne-am înălțat de pe pământ la cele cerești”. Amin.
Irineu Pop Bistriteanul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote