[cristiboss56]

Rebeliune radicală?
În timp ce o parte dintre protestatari solicită demisia lui Macron, guvernul susţine că nu este vorba despre o mişcare politică a opoziţiei, ci de o rebeliune radicală prin care se urmăreşte răsturnarea sistemului republican al statului francez – scrie RTL Info. Unii analişti francezi susţin că protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice, dar toţi sunt de acord că mişcarea „vestelor galbene” este o manifestaţie politică atipică. Demonstraţiile nu au un lider carismatic, nu sunt asumate de niciun partid politic, nu sunt parade în centrul oraşului, sau evenimente prin care să se promoveze acest curent protestatar. Pe fond mişcările stradale nu sunt susţinute de nimeni, şi totuşi au o forţă şi o amploare impresionantă.
Istoricul Michel Pastoureau, făcând referire la mişcarea „vestelor galbene”, a reamintit pentru Liberation că în evul mediu culoarea galbenă a fost simbolul falsităţii, a ipocriziei, a trădării şi a înşeleciunii. Acest galben care în urmă cu doi ani l-a ajutat pe Emmanuel Macron să câştige alegerile, acum s-a dovedit a fi un bumerang pentru preşedintele francez şi guvernul său. vestele galbene reprezintă un nou tip de provocare, este o forţă fără cap, un fel de emanaţie (dégagisme). Reprezintă un impact frontal între un executiv care astupă găurile Palatului Élysée, şi francezul de rând, care aşteaptă de la această mişcare satisfacerea tururor doleanţelor.
Scriitorul Christophe Guilluy crede că mişcarea vestelor galbene confirmă teoria sa pe care a expus-o chiar în anul 2014 cu privire la conflictul dintre săracii de la periferie, perdanţii globalizării şi elitele globalizatoare din marile centre urbane. Istoricul şi antropologul Emmanuel Todd este mai prudent, opinia sa e că pătura de jos a companiilor „ultrapolarizate” care au probleme zilnice de trai s-au solidarizat cu săracii din periferiile marilor oraşe. „Dacă ne uităm la harta acestor mişcări, constatăm că ele sunt destul de omogene pe întreg teritoriul naţional”, spune acesta. Editorialistul Franz-Olivier Giesbert afirmă în Le Point că actualul conflict social are o dimensiune „existenţială”. Un întreg model economic şi de protecţie socială ar fi ajuns deci la ultimele sale resurse.
În aceste condiţii putem să ne punem întrebarea dacă este vorba de o mişcare populară, sau populistă? Oare este mişcarea jachetelor galbene o reeditare a mişcărilor sindicale şi studenţeşti din 1968? Eurodeputatul Daniel Cohn-Bendit, fost lider studenţesc şi participant la demonstraţiile studenţeşti de acum 50 de ani, spune că există o diferenţă majoră între cele două fenomene. În ’68 lumea s-a răsculat împotriva unui general autoritar (Charles de Gaulle n. r.), iar acum este o mişcare care strigă după un lider autoritar.
În prezent, Franţa nu trăieşte o epocă revoluţionară, ci o epocă în care există o ispită pentru autoritarism. Filozoful Chantal Mouffe confirmă această teorie şi spune că această mişcare apolitică se poate articula într-o mişcare politică populistă de dreapta sau de stânga. Un istoric francez, Michel Pastureau, arată în Libération că în imaginarul european culoarea galbenă reprezintă tot ceea ce se află în declin, îmbătrîneşte şi se degradează...
Ministrul francez care răspunde de relaţiile cu Parlamentul, Marc Fesneau, declară că Franţa a ajuns la „un punct de ruptură democratică”. Oare o iau francezii pe urmele britanicilor, ale italienilor, ale grecilor care s-ar răzvrătit în urmă cu câţiva ani şi ale altor europeni nemulţumiţi de modelul democraţiei liberare, se întreabă analiştii ?
Nimic nu este clar pentru moment iar ziua de sâmbătă va fi un test important. Şapte confederaţii şi uniuni sindicale au lansat un apel la dialog şi au denunţat fără echivoc violenţele. Preşedintele Macron le cere de altfel tuturor actorilor sociali, partide, sindicate, asociaţii patronale, să denunţe ceea ce nu poate fi în nici un caz compatibil cu democraţia: recursul la violenţă. În Franţa oricine poate manifesta, singura condiţie este ca manifestaţia să fie declarată şi manifestanţii să prevadă un serviciu de ordine.
„Vestele galbene” sunt însă prea eterogene pentru a se organiza după model sindical sau de formaţiune politică. Iar în rândurile lor par să-şi facă auzită vocea militanţii cei mai radicali, care de fapt urăsc simbolurile Franţei şi instituţiile ei. Cum s-a ajuns ca acest element, ura, pe fond de pulsiuni uneori criminale, să domine o mişcare protestatară, analiştii încă nu au ajuns la o concluzie. Istoricii îşi amintesc însă că atunci când au avut loc revoluţii în Franţa, în momentele de mare febrilitate care sunt şi cele mai sângeroase, săracii, criminalii şi patrioţii fac corp comun şi acţionează, în prima fază, împreună.
Mişcarea “vestelor galbene”, născută şi întreţinută pe Facebook
Declinul ideologiilor şi ascensiunea reţelelor sociale au dus astfel la o nouă dinamică a mobilizării şi la un alt tip de spaţiu public, în faţa cărora puterea, mai peste tot unde internetul e liber, se regăseşte depăşită. Mobilizarea se face acum rapid, în timp real, fără nici o investiţie financiară.
Mişcarea „vestelor galbene” din Franţa s-a născut pe Facebook şi este întreţinută prin Facebook. Coordonarea e fluidă şi difuză, imposibil de controlat. BuzzFeedNews scrie că mişcarea a pornit încă din ianuarie de pe anumite forumuri de Facebook numite „Groupes Colère” (Grupuri de mânie) iar primul asemenea grup a fost iniţiat de un zidar portughez din regiunea Dordogne pe nume Leandro Antonio Nogueira. Membrii acestor grupuri au început să facă campanie pentru blocarea paşnică a drumurilor şi şoselelor pentru a protesta împotriva deteriorării calităţii vieţii.
Acela a fost, la începutul anului, şi momentul în care Mark Zuckerberg a anunţat un algoritm nou prin care feed-ul de Facebook va începe să acorde prioritate ştirilor locale. Graţie acestui nou algoritm, „Grupurile mâniei” au pornit să se răspândească rapid în întreaga Franţă. Ei au început încă din iarna trecută să blocheze drumurile şi şoselele naţionale.
Apoi, la sfârşitul lunii mai, o anreprenoare din vecinătatea Parisului, Priscillia Ludosky, care vinde cosmetice online, a creat un grup numit „Pour une Baisse des Prix du Carburant à la Pompe!” / „Pentru scăderea preţului carburanţilor la pompă”.
Apelul a fost preluat masiv după ce a fost lansat pe undele unei staţii de radio locale, după care s-a produs fenomenul bulgărelui de zăpadă. BuzzFeedNews constată şi că toată această nebuloasă de grupuri prolifică pe Facebook este în acelaşi timp o masivă trambulină de fake news, antisemitism şi teorii conspiraţioniste. Un asemenea zvon larg răspândit a fost, de pildă, că pe 17 noiembrie poliţia avea să manifesteze alături de „vestele galbene”.