[iustin10]

@cuvant
Bineinteles ca multe din faptele sfintilor te ung pe suflet. Si abtinerea si postul peste limitele umane tradeaza credinta lor . Dar ma asteptam sa vad mai multe cuvinte si fapte ale lor , care sa imi arate rodul desavarsirii la care au ajuns ,si care sa arate chipul lui Hristos in oameni. In Biblie nu pare a se pune accentul primordial pe asceza vazuta , ci mai degraba
pe faptele izvorate din autocunostere. Daca as vedea acest fel de exemple de iubire,totul mi s-ar parea mai usor si mai posibil . Dar daca mi se arata sfinti care nu maninca ani intregi ,si nu dorm , si nu se imbraca iarna ,pe mine ma sperie putin ca vad ce departe sunt ,si cand stiu ca eu daca stau o zi fara mancare mi se pare ca am facut ceva extraordinar.
In schimb ,daca mi se arata mila fata ceilalti , dragoste de oameni, incredere in Hristos asa cum il stim , atunci incep sa mai prind si eu putin curaj,caci acolo simt vocea Domnului, care se indura de neputintele noastre.
Nu zic ca nu imi place Patericul,dar prima impresie cand l-am citit,dupa ce citisem firesc inainte Biblia , a fost de soc, ca nu regaseam nimic din Biblie. Foarte rar era cate o pilda care sa semene putin cu invatatura lui Hristos. Foarte multa asceza, dar putina dragoste am vazut aratata explicit . Ea poate va fi fost in sufletul acelor nevoitori , dar , cum modul de exprimare e prin cuvinte , nu o vedeam concret. Acum ,daca ma gandesc, nu se poate sa faci atata asceza fara o mare dragoste fata de Dumnezeu. Probabil ca alti parinti au explicat ulterior mai bine legatura dintre asceza si iubire , si de ce este suficienta singuratatea .
Aparent,citind Biblia,toti se mantuiesc in mijlocul multimilor : si Zaheu, si femeia cu pilda despre painea aruncata la caini, si sutasul, si talharul
Acum se propune o altfel de mantuire ,in singuratatea chiliei,cu un set nou de reguli ,pentru care nu suntem pregatiti .Nu mai este valabila simpla iubire , trebuie sa o exerciti intr-o forma sofisticata ,singur, si despre ea nu exista detalii prea multe ,dar roadele ei se vad
Nu contrazic nimic, caci cu sufletul aprob si iubesc pe sfinti, incerc doar sa explic reactiile care le am avut ,ca sa ma inteleg si sa inteleg mai bine. Si nu consider ca nu trebuie sa intelegem,si sa luam totul ca atare, pentru ca acel soi de credinta ,care nu patrunde pina in ultima fibra a indoielilor noastre,nu are stabilitate . Daca nu am indoieli ,foarte bine , Dumnezeu m-a fericit cu un suflet care crede usor. Dar daca am indoieli provenite din neintelegere, mi se pare firesc sa le recunosc, si sa vreau sa vad unde gresesc ,sau sa inteleg mai bine tema in discutie