Citat:
|
În prealabil postat de costel
Dar a spune ca unii se nasc asa, ar insemna ca a lupta impotriva ei ar echivala cu o lupta impotriva Creatorului, a Celui care a facut aceasta natura.
|
Intr-adevar!
Si totusi dece astfel de indivizi nu simt nimic pt sexul opus?
(si aici exclud deviatiile accidentale care pot fi corectate psihic, ci ma refer numai la cei care cred cu tarie despre sine ca s-ar fi nascut asa)
Trebuie sa constituie lucrul asta o problema?
Din punct de vedere duhovnicesc...
Daca i-as lua de exemplu pe monahii care se lupta sa traiasca in castitate, sa ajunga la nepatimire, as putea spune despre acesti subiecti care se cred "homosexuali" din nastere, ca de fapt ei se nasc deja "monahi". Deci, se nasc cu-n avans duhovnicesc pt ca ei nu simt nimic pt sexul opus, deci functiile procreative nu au nevoie sa si le foloseasca.
Si atunci e intrebarea? Daca acestia nu simt nimic pt sexul opus, atunci ce trebuie sa faca ei cu iubirea pe care o simt ca oameni? Nimic altceva decat s-o indrepte catre Cel care i-a creat. Catre Dumnezeu! Nu asta e si prima si cea mai importanta porunca in care sta toata Legea si Prorocii? Iubirea desavarsita pe care acesti "monahi" din nastere o pot lucra si darui cu usurinta nu numai pt ei dar si pt toti ceilalti care nu pot ajunge la masura la care acestia pot. Nu prea pot pt ca au familie de intretinut si asta ia timp si energie.
Deci, ca si intr-un stup de albine, fiecare avand un rol bine definit, dar care impreuna sa se completeze formand astfel ARMONIA necesara Vietii si Mantuirii tuturor.
Unii "specialisti" au dat chiar si procente cum ca in jur de 10% dintre oameni s-ar naste astfel.
Imaginati-va acesti 10% dintre oameni, indreptand toata iubirea de care sunt capabili catre Dumnezeu si semeni:) Si nu numai doua trei suflete pe ici colo, prin manastiri.
Si in final, tocmai pt ca nu stiu ca se nasc cu-n avantaj duhovnicesc se dau de ceasul mortii ca dece ei sunt altfel, sunt "anormali". Si asta e momentul in care intervin duhurile desfranate, intorcandu-i iubirea menita lui Dumnezeu, catre iubirea de sine, caci cu asta incepe "homosexualitatea".
Si atunci ca sa nu mai fie intregul binecuvantat de Dumnezeu: barbat-femeie isi creaza astfel si satana propria-i creatie de neterminati ca si el isusi. Injumatatiti duhovniceste! Caci iubind aceeasi jumatate se imparte jumatatea in doua, ajungand sa se iubesca doua sferturi. De aceea si starea de nefericire existenta in astfel de relatii neterminate. Iar cei care ar indrazni sa afirme cum ca ar fi fericiti astfel, "fericirea" lor e de fapt doar o anestezie vremelnica, o iluzie...
Deci, asta e parerea mea care nu cred sa fie o utopie!