1. Ce atitudine trebuie sa avem fata de o persoana care se declara ateu?
De intelegere, omenie, dragoste crestina, ca fata de orice alta persoana.
Avand in vedere unele experiente pe care le-am avut insa, daca incepe prin a se declara ateu, este deja o provocare la cearta si mai degraba eviti dezbaterea -- multi incep cu argumentele lor "rationale" pentru care religia este un mare rau ca sa te atraga in discutie si apoi, cand acestea se epuizeaza, incep cu insulte, injurii si altele.
2. Putem sa ne gandim ca sunt un oameni rataciti pe care ar trebui sa-i ajutam sa-l gasesca pe Dumnezu?
Da, dar mai degraba prin exemplu personal decat prin predici, si in niciun caz oferind ajutorul acolo unde nu este cerut, cum a remarcat altcineva in acest posting (din motivele enumerate la pct. 1).
3. Se poate stabili o relatie de prietenie cu acesta?
Da, nu te impiedica nimeni sa fii prieten cu un ateu, crestinul trebuie sa traiasca in intelegere cu toata lumea.
Trebuie sa ai grija insa sa nu te lasi smintit/a, adica influentat/a de aceasta prietenie pana la pierderea credintei.
Atat timp cat tu iti vezi de ale tale, te rogi, mergi la liturghie si iti vezi de viata ta crestina, nu are de ce sa strice prietenia cu nimeni.
4. Daca femeia e crestina ortodoxa si barbatul ateu pot ei forma o familie?
Sfintii Parinti nu recomanda casatoriile inter-religioase, ci cauta convertirea persoanei neortodoxe, dar Biserica nu poate trece peste liberul arbitru al omului si, deci, oficiaza si casatorii cu persoane de alte credinte pentru a evita trairea in adulter (nu vad de ce nu s-ar putea include aici si credinta in... nimic).
Totusi, eu personal consider si mai ales, Sfintii Parinti avertizeaza ca cele mai mari sanse de succes si fericire intr-o casatorie le ai cu o persoana care iti impartaseste credinta.
Acum, ce noroc mai ai sa gasesti om cu adevarat credincios in ziua de astazi este discutabil, dar cu rugaciune multa si un duhovnic bun, Dumnezeu te va lumina in orice situatie.
|