Citat:
În prealabil postat de DragosP
Nu râde. Am fost foarte serios. Înainte de botez omul este în starea în care a ajusn (ba și mai rău) Adam după cădere. Imediat după deja face primii pași spre Dumnezeu. Cum să nu plângi? De tristețe pe de o parte și de bucurie în același timp?
|
Nu am ras Dragos. Am zambit cu drag. Ai dreptate, nu te-am contrazis prin zambetul meu, dimpotriva. Era un zambet de incuviintare.
Fiul meu a plans din toti rarunchii dupa ce a fost scos din apa.
Cand a intrat insa in sfantul altar in bratele parintelui s-a linistit instantaneu si cand a primit prima lui sfanta impartasanie i se citea multumirea si fericirea pe fata. A fost apoi foarte linistit toata ziua.