Citat:
În prealabil postat de o nestiutoare_
Voi cand v-ati gasit pocainta si in ce imprejurare? De unde ati stiut ca e ceea ce vrea Dumnezeu (adevarata intoarcere) si nu numai o pasa de moment?
Ati reusit de la prima spovedanie-dupa revenirea la credinta-sa respectati rugaciunile si canonul dat de duhovnic?
Stiu ca viata crestinului trebuie sa fie o asceza in fiecare moment, fie el mirean sau monah, dar CUM anume ati ajuns la inceputul urcusului? Ma refer la momentul de siguranta ca ratacirea a pierit si v-ati gasit drumul, fiind hotarati sa-I urmati calea.
Iertare daca s-a mai discutat, eu nu am gasit...
|
Eu cred ca pocainta ne-o gasim in fiecare zi, cand constiinta lucreaza. Momentul cand am devenit (aproape) crestin, sau mai bine zis nu am mai fost pagan a fost cand am ajuns la facultate in Cluj, am intrat in biserica si am mers la viitorul meu tata duhovnicesc sa vorbim despre anumite probleme legate de parintii mei. Cand l-am vazut mi-a venit sa ingenunchez in fata lui. Nu stiu de ce.. Dar am mai venit, am fost fascinat de el.
Dupa prima spovedanie si canon am crezut ca o sa-mi fie usor, dar e greu sa-l fac in fiecare zi. Totusi Domnul e bun...
Asceza pentru mine inseamna postul sa fie cu adevarat post, nu numai dieta; inseamna sa iubesc pe toti si sa-i binecuvantez chiar daca ma enerveaza sau ma ranesc, sa am rabdare in probleme si necazuri si imi fac canonul.
Siguranta nu o am eu, numai Domnul ma ajuta si ma tine ca in fiecare zi sa-I urmez calea, cea a Vietii si a Luminii.