Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Sf. Nicolae Velimirovici a trait intre anii 1880-1956, desfasuruandu-si viata monahiceasca in prima jumatate a sec XX. Despre ce timpi istorici vorbesti diferiti de ziua de azi? Erau anii bunicilor tai!? Chiar si azi taranii(batrani, ce-i drept) locuiesc in bucataria de vara(ca toata viata), iar in camerele de la ulita nu intra deloc.
|
Era război mondial și o mare lepădare în Serbia de preocupările cele pt Dumnezeu, cel puțin așa se înțelege din carte....
Prin fereastra Temniței
link pdf - N.Velimirovici, scrisă când era închis la Dachau de nemți:
paginile 20-21
[...]
Și în țara noastră începuse aurul să prețuiască mai mult decât omul. De aceea și țara noastră e lovită de cumplitul bici al războiului, bici împletit din toate răutățile și nenorocirile, asemenea unor șerpi de foc.
Pentru a ne învăța să-l prețuim pe Dumnezeu mai mult decât pe om și pe om mai mult decât pe aur.
Când a fost întemeiată Serbia, oamenii mari locuiau în case mici. Când Serbia a fost înlocuită de Iugoslavia, oamenii mici locuiau în palate mari.
Întreaga oaste a lui Karageorge, care a început Răscoala,ar fi putut încăpea în palatul unui aristocrat Iugoslav din Belgrad.
Poporul s’a împotrivit, dar
treptat a urmat și el pilda boierilor săi, iubitori de aur și disprețuitori de oameni.
Din pricina banilor, au fost uciși oameni, s’au ars case, s’au încheiat căsătorii pripite, s’au desfăcut căsătorii, s’au împărțit lucrurile comune, s’au înființat partide, s’au învrăjbit frați, s’a întinat numele de Sârb, s’a lepădat credința, s’au trădat cele sfinte, s’a vândut țara.
Iată, fraților, de ce a trebuit să vină înfricoșata zi a Domnului și asupra noastră, și asupra voastră. Iar acum, ferice de noi,
dacă vom învăța să prețuim omul mai mult decât aurul, mai mult decât bogăția, mai mult decât slava, mai mult decât luna și stelele, mai mult decât toată lumea văzută, pe care Ziditorul a încredințat-o omului – atunci nu am suferit zadarnic. Atunci vom fi puternici, fericiți și vom trăi în pace și liniște, în dragoste și cinstire unii față de alții, slăvind pe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în vecii vecilor.[/...]
[...]Încă vă mai întrebați pentru ce ne-ar mai putea învinui Sfântul nostru Sávva înaintea Domnului Dumnezeu? Cu adevărat, pentru zece sau douăzeci de lucruri ne-ar mai putea învinovăți.
Pentru bătrânii necăsătoriți și desfrânați; pentru tinerii căsătoriți, dar ușuratici; pentru cămătarii fără de suflet;
pentru cei ce trăiesc în lăcomie și fără copii; pentru mintea necurată; pentru limba întinată; pentru hulirea lui Dumnezeu; pentru jignirea părinților; pentru luarea în derâdere a dascălilor; pentru întrecerea în trufie și nu spre ajutorarea fraților; [/...]
Velimirovic - Prin fereastra temniței, pag 39