A fost odată un băiat cu un caracter foarte urît. Tatăl lui i-a dat într-o zi un săculeț cu cuie și i-a spus să bată cîte un cui în ușa grădinii, de fiecare dată cînd își pierde cumpătul și se ceartă cu cineva.
În prima zi a bătut 37 de cuie în ușă. Săptămînile ce au urmat a învățat să se controleze și numărul cuielor bătute în ușă s-au micșorat de la o zi la alta. Descoperise că este mult mai ușor să te controlezi, decît să bați cuie într-o ușă. În sfîrșit, a venit ziua în care băiatul nu a mai bătut niciun cui în ușă. Prin urmare, s-a dus la tatăl lui să îi spună că nu a mai bătut niciun cui în această zi. Tatăl i-a spus atunci să scoată un cui din ușă pentru fiecare zi care trece, în care nu își pierde răbdarea. Zilele au trecut și, în sfîrșit, băiatul a putut să îi spună tatălui că a scos toate cuiele din ușă.
Tatăl l-a condus pe băiat pînă în fața ușii și i-a spus : „Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar privește cîte găuri sînt în ușă! Nu va mai fi niciodată ca înainte. Cînd te cerți cu cineva și cînd îi spui lucruri urîte, îi lași o rană ca acaesta… poți înfige un cuțit într-un om și să îl scoți imediat, dar rana va rămîne pentru totdeauna. Nu are importanță de cîte ori te vei scuza, rana va rămîne. O rană verbală face la fel de rău ca și una fizică”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|