pe www.razbointrucuvant.ro/ am gasit aceasta poezie frumoasa

autor: Nicolae Mirean

În noaptea sufletelor noastre

În noaptea sufletelor noastre
A strălucit steaua divină
Şi îngerii ne’aduc din ceruri
Iubirea sfântă în lumină.

În inimă pătrunde tainic
Divinul cânt şi bucuria,
Duhul se’nalţă se sfinţeşte
Simţind că s’a născut Mesia.

Azi Tatăl cel ceresc ne’arată
Cât e de sfânt de blând şi bun,
Dându-ne jertfa ispăşirii
Şi mântuirea prin Crăciun.

Azi mila cea nemărginită
Coboară-n lume’n pruncul sfânt
Să vindece, să miluiască
Şi să sfinţască pe pământ.

Cerul şi-a pus podoabă sfântă
Şi tot pământul e’n lumină.
E noaptea nopţilor. E taina
Ce-a întrupat mila divină.

De peste tot lumini şi cântec,
Ne-aduc o veste minunată,
Ce n-a mai fost şi n’o să fie
Pe’această lume niciodată.

Iisus din veşnicia slavei
Se face rob, azi când coboară
Spre a se naşte prunc în iesle,
Smerit –în braţe de Fecioară-

Chipul uman se resfinţeşte
Purtând la pieptu-i pe Mesia,
-Şi-i mai presus ca Heruvimii
În fecioria sa, Maria-.

Cerul a’mbrăţişat pământul
Şi bucuriile iertării
Le cântă îngerii din slavă
Şi prunci-n slovele cântării.