Liviu,stiu ca Cioran a fost nonconformist,si ca a avut o viziune pozitiva asupra sinuciderii,n-am spus ca-i sustin toate teoriile si scrierile,ci doar pe cea pe care am relatat-o care am considerat-o plauzibila.Imi place Cioran in anumite ipostaze psihologice,dar aceasta nu inseamna ca-l sustin in totalitate,si mi se pare normal sa ssuporte perioade de declin si de triunf launtric,sa-si fi exprimat asa cum a considerat el,gandurile si cugetele influientate de simtirile,trairile si mentalitatea proprie,dar aceasta nu inseamna ca e dezis de Dumnezeu.Si Eminescu si-a exprimat astfel de neputinte,as putea spune,controversata,caci uneori a zis:"eu nu cred nici in Iehova....,"si altadata a spus;"rugaciunea unui Dac",poezie pe care o consider de o mare smerenie fata de Creator.
Mi se pare normal ca in decursul unei tumultoase vieti sa oscilam in simtiri si considerente,mai ales cand este vorba de personalitati complexe si atat de publice precum cei citati.(ca sa nu spun inteligenti...)
Avem acces la atatea lucruri,atatea informatii,de noi depinde ceea ce asimilam,ceea ce consideram ca se adapteaza mai bine personalitatii noastre,daca un om spune si lucruri rele si lucruri bune,trebuiesc luate in consideratie cele bune,pentru folosul tau,asta nu-nseamna ca de vreme ce a exprimat si rele trebuie inlaturat cu desavarsire,avem capacitatea sa discernem.
Nu exista oameni care exceleaza in cele rele,asa cum nu exista oameni care exceleaza in bune,fiecare are si seva bun si ceva rau.
Asa deci,daca l-am citat pe Cioaran,sper ca ai observat ca am ales teoria mai suportabila si firesca,care de altfel e reala,dar nu te speria,nu sustin multe din scrierile lui cu conotatie pesimista exagerata,oei nepasare exagerata,chiar daca nu a facut decat sa exprime ceea ce poate sa existe in interiorul fiintei lui,si-a noastra poate,la un moment dat.
|