Citat:
În prealabil postat de costel
A asculta de duhovnic din cand in cand, echivaleaza cu a pune un pom intr-o zi in pamant, in alta sa-l scoti din pamant, si mereu asa. Sa nu asteptam ca acest pom sa rodeasca. Cu siguranta intr-o zi se va usca.
|
Tocmai aceasta "inradacinare" (statornicie) a noastra in ascultarea fata de duhovnic este fundamentala pentru "dezradacinarea" noastra din viata patimasa sau, altfel spus, pentru "dezradacinarea" patimilor din propria fiinta.
Iata un cuvant minunat din Pateric:
"Odata, unul din batranii cei mari a mers cu ucenicii lui intr-un loc unde erau multi chiparosi si mici si mari si a zis unuia din ucenicii sai: Scoate din radacina acest chiparos mic.
Si indata acel frate, numai cu o mana aplecandu-l, l-a scos foarte bine. Apoi i-a aratat batranul alt chiparos mai mare decat cel dintai si i-a zis: Scoate-l si pe acesta. Si, aplecandu-l fratele cu amandoua mainile, l-a tras cu putere si de-abia l-a scos.
Apoi i-a aratat alt chiparos mare, poruncindu-i sa-l scoata si pe acela si, mult clatinandu-l si ostenindu-se, n-a putut sa-l dezradacineze. Si vazandu-l batranul ca singur nu poate, i-a poruncit altui frate ca sa-i ajute si amandoi cu mare osteneala l-au dezradacinat.
Atunci, zise lor batranul: Vedeti, asa sunt si patimile, fratilor! Cat sunt mici, cu lesnire putem sa le taiem daca voim, iar de ne lenevim, nebagandu-le in seama, pentru ca sunt mici, se intaresc si numai cu multa osteneala vom putea a le taia.
Iar de ne vor cuprinde, atunci nu mai putem a le dezradacina singuri, oricat ne-am osteni, ci numai de vom avea, dupa Dumnezeu, pe cineva din Sfinti ca sa ne ajute".