[antiecumenism]

-pai cei care scriu pe sacciv au articole despre sfinti,maica Domnului deci clar ca sunt ortodocsi si nu sectari

-unele articole deranjeaza si poate de aceea sunt priviti ciudat:

Parintele Mihai Valica despre neregurile din cadrul BOR:

http://saccsiv.wordpress.com/2012/07...or/#more-16185


Preotul exercită nu un „mandat”, ci o misiune, care include imperios un apel la cultura dialogului permanent, la toate nivelurile. Această evidenţă este una dintre trăsăturile definitorii ale Evangheliilor. De aceea Apostolii întreabă mereu pe Iisus Hristos: Nu te înţelegem! Lămureşte-ne! Ce ai vrut să spui? Explică-ne! (vezi Matei 13, 36; Luca 8, 9; Ioan 13, 22-30).
Faptul că Apostolii cer lămuriri, arată că nu erau simpli admiratori sau ascultători necondiţionaţi ai Fiului Omului, un fel de fani religioşi fără discernământ, sau manipulaţi şi purtaţi de impulsuri emoţionale. Ei doreau să creadă în cunoştinţă de cauză şi să acţioneze ca atare. Iisus Hristos le răspunde de fiecare dată, oferindu-ne un exemplu minunat de conlucrare a libertăţii cu responsabilitatea şi a ascultării cu discernământul, contând mereu pe capacitatea fiinţei umane de a înţelege, fie şi numai în parte, Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu.
Iată de ce, episcopul, preotul şi credinciosul aflaţi în comuniune de credinţă şi de har în Biserica lui Hristos nu trebuie să tacă, atunci când sunt unele lucruri neclare sau nefireşti. În acest caz tăcerea, sigur, nu-i de aur.
...........................
Sf. Ioan Gură de Aur spune că „trebuie să fie prea mare primejdia din afara corabiei, ca să poţi suporta putoarea din interiorul corabiei… apele mari au invadat totul, necazul şi moartea planează peste o lume vinovată. O singură scăpare rămâne, o unică mântuire, celor care nu vor să piară: să intre în corabia protectoare! Toţi cei care nu sunt cuprinşi în ea sunt pierduţi fără nădejde… capul văzut era Noe; capul adevărat, cu toate că era nevăzut, era Dumnezeu”[23].
Nimeni nu a ieşit din corabie, decât corbul, care „este trimis şi care simbolizează răul, păcatul urât, erezia, necredinţa, doar acestea se separă de Biserică; porumbiţa singură îi va rămânea fidelă”[24], spune, mai departe, Sf. Ioan Gură de Aur.
Sf. Ioan Gură de Aur descrie dumnezeieşte lungul drum spre îndumnezeire, atunci când compară Biserica cu corabia lui Noe. El scrie: „…corabia a luat numai necuvântătoare şi a salvat necuvântătoare; Biserica a luat oameni cuvântători şi nu numai că i-a mântuit, ci i-a şi schimbat; corabia a luat corb şi a dat drumul tot unui corb; corb ia şi Biserica, dar îi dă drumul porumbiţă; ia lup, şi-i dă drumul oaie…care îşi dă până şi lâna ei”[25].
Pentru a atinge şi a împlini o asemenea chemare, slujitorii Bisericii trebuie să lupte cu timp şi fără timp, să îndure potrivnicia lupilor şi a fiarelor sălbatice din Corabia mântuitoare, să rabde până la prigoană, dar nicidecum să-i accepte aşa, să le urmeze exemplul rău sau să părăsească Corabia, pe motiv că nu le mai suportă mizeria, ci scopul lor este să-i transforme în fiinţe eclesiale hristice, lucrători ai iubirii prin consecvenţă şi statornicie în adevărul cel veşnic, Iisus Hristos şi în păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Acesta este şi scopul scrierii acestui studiu teologic şi de atitudine preoţească. Doresc îndreptarea şi transfigurarea lor în lucrători cu iubire în Biserica lui Hristos şi nu vătafi sau stăpâni peste Biserica lui Hristos!
Sf. Ioan Gură de Aur spune că omul în viaţă nu este numai grâu, ci şi neghină. În clipa în care cineva vrea să smulgă neghina în locul lui Dumnezeu, atunci îi ia acelei persoane şansa de a deveni grâu, îi ia şansa de a se transforma din lup în oaie, iar cine pretinde să facă separarea sau judecata de pe acum, se substituie lui Dumnezeu şi se opune răbdării Lui[26].
9. Iertare, îndreptare şi răbdare
Personal, îmi cer scuze şi iertare faţă de cei mai mari ai Bisericii şi faţă de evlavia şi bunul simţ al credincioşilor, de teama de a nu-i sminti, pentru faptul că am scris despre o situaţie jenantă internă a Bisericii recente, nu iremediabilă, şi despre atitudinea ne-bisericească a câtorva nevrednici lucrători tocmiţi la vie, pe care i-am surprins, în mica mea intervenţie, de data aceasta în faza de neghină, dar personal am răbdare şi sper împreună, să-i vedem transfiguraţi şi metamorfozaţi şi în faza de grâu, spre folosul nostru duhovnicesc şi spre întărirea Trupului Tainic al Bisericii lui Hristos.
Cu frăţească dragoste,
Pr. dr. Mihai VALICĂ
20 iulie 2012 praznicul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul,"