Eu nu pot intelege smerenia altfel decat "respect venind din iubire pentru celalalt sau pentru ceea ce intelegem a fi Dumnezeu". Imi scapa ceva? Mi se pare ca "respect" este cel mai apropiat cuvant de adevaratul inteles al smereniei. Termenul "smerenie" imi provoaca prea mare confuzie mie si cu siguranta multora, deoarece multi inteleg prin termenul smerenie "capul plecat sabia nu-l taie", injosire, slabiciune, desconsiderare de sine - ceea ce e o mare prostie. Prin "a fi smerit", eu inteleg a fi cuviincios, a respecta, a nu te supraestima, a iubi calitatile bune ale celorlalti si ale realitatii pe care Dumnezeu ne-o dezvaluie in momentul de Acum. E gresit? Incomplet?
__________________
Cu sinceritate, Pippo
|