la noi e zarva multa...
Rugaciunea de seara o facem impreuna, dar la nivelul celor mici. Apoi sotul se retrage in camera continuandu-si randuiala, iar eu pe a mea.Uneori o fac inainte sa adoarma copii, dupa care povestim pana adormim.
Alteori, dupa ce am facut rugaciunea cu ei si ii pun la culcare, cad rupta si ma trezesc abia dimineata. O zic cu rusine ca uneori nu mai apuc sa fac rugaciunea de seara asa cum trebuie.
Rugaciunea comuna e unica.Uneori, dupa rugaciunile obisnuite, micutii simt nevoia sa se roage liber.Atunci ghiata inimii mele se topeste si incep sa plang. In acele momente inteleg la ce se referea Domnul cand vorbea de curatia copiilor.
Au fost dati in care eu nu ma simteam prea bine.Stateam in pat, asteptand sa se puna si ei in pat si sa stinga lumina.Dupa ce se puneau si se acopereau, numai ce auzem"mama, am uitat ceva important.....rugaciunea."Si ne ridicam ptr a rosti macar cateva cuvinte.
Sunt momente in care imi doresc sa ma rog singura, in voie, sa ma pot manifesta dupa oful inimii. Am mai rar astfel de ocazii, deoarece meseria mea e de 24 ore din 24.(mamica non-stop).
Incerc sa imi tin gandul la Dumnezeu...caci de rugat nu prea ma pricep.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|