[Mihailc]

Antonia, imaginea reprezintă o icoană portabilă fără suspiciuni de necanonicitate formală, aptă, în lipsă de altceva mai bun, să îndeplinească funcţia liturgică de icoană praznicală a Înălţării Domnului.

Negrul acela care te deranjează la ochi, este de fapt punctul de greutate teologică al icoanei. La Înălţare, Hristos este zugrăvit în mandorla circulară a dumnezeirii, iar negrul din centrul mandorlei reprezintă în cod cromatic adâncul de nepătruns cu mintea al Sfintei Treimi, de la care pornesc cercurile concentrice tot mai luminoase/inteligibile ale energiilor increate. Deci negrul acela nu e beznă, ci întunericul supraluminos al esenţei dumnezeieşti, care din perspectivă omenească nu poate fi cunoscută în sine, ci doar în lucrările sale aşa cum a arătat atât de convingător Sfântul Grigorie Palama.