Citat:
În prealabil postat de Petru7
Chiar ești demagog și ipocrit și te mai și distrezi. Tu nu doar ai etichetat-o ... ci ai și demonstrat că e vrăjitoare karismatică cu vârf și îndesat încât, după ”apărarea” ta nu ne rămâne de făcut decât să o disprețuim la maxim și să o decapităm osândind-o la damnare veșnică.
Faci apologia rugăciunii și nejudecății în timp ce de facto, în postările tale o judeci mai rău și mai mult decât toți, numind politica asta a ta ”apărare” și vrând să-mi dai și tu lecții de ortodoxie extremă adică să mă înveți tu pe mine să fac milă, susținând că ai fi de partea mea.
Văd că lupți să urăști toate spurcăciunile, necredințele și vrăjitoriile lumii dar văd că pentru a te curăți de ele judeci și osândești murdărindu-te mai rău în loc să le lepezi simplu și să nu le mai răscolești răvășind inimile. E ca si cum ai folosi pe post de detergent de spălat haine și suflete un amestec exploziv, păcătos și mocirlos de tot felul de răutăți lumești și mari bucurii de răutăți.
|
Zicea sf. Marcu ascetul, care era la vremea aia cand a dat sfatul asta, un credincios foarte indumnezeit pe care-l ascultau pana si muntii, luandu-se si mutandu-se in mare la cuvantul său, le-a zis : ”Nu te imprieteni cu
gandul!”
Au venit unii si au cerut sfantului, mare ascet, ceva si acesta milostivindu-se de ei le-a dat un fir din barba lui alba care-i ajunsese mai lunga decat inaltimea, ca sa le fie de marturie, fratilor din comunitatea de obste.
Nu cred ca era vorba de orice gand al omului ci de gandul raU, al unitatii in blestemul cererii lumii, a ”rugaciunii” lumii care te impinge sa te uiti in urma ca Ana lui Lot redevanind si tu un slugarnic la satana lumii ce ravneste la bucuria victoriei rautatii gandUlui raU!... al eUlui corupt si mandrU.
Deci cauta si pricepe mai bine ce fac scriind, domnule Petru7!
Cu siguranta nu-s ipocrit si nici demagog si nu o judecam pe Petra ci osandeama naravurile si viciile ascunse din mine, din om, care-si gasesc cai sa ma creasca ”MARE” prin lucrarea ei naiva. Poftele cele rele de pe apUpele mari care te atrag sa le revezi pe idolite vrand sa facem lobordelatorie de idoli uniti cersesc santajand sa te uneasca cu iadul lumii ca sa te ia si sa te aiba de complice corcit, sa te faca sa vrei sa mori jinduind dupa placeri si cruzimi, voierie de sexisme ”nevinovate” asa ca intre robotii din desene animate si sa ravnesti dupa manacarea asta toxica, isexlovitlex, pana peste satiu, vor sa te satisfaca de tot si de aia ar vrea sa te inscauneze, rexica-budhica curva cea ”frumoasa”, pe scaunul de mare gandac negru de bucatarie ca pe un stapan al aurului negru din adanc si al celui galbejid din lumina si energie.
Practic, incercand sa nu osandesc ma stradui sa te feresc de corceala cu blestemul, cu lumea, cu rugaciunea aia lunga a lumii de care vorbesti. Vezi?.. si tu osandesti! Io sper ca doar naravul meU!
Deci exista o relatie intre gandul cel bun si firul alb de barba alba, fir al gandului, pe care l-au insfasurat fratii pe un batz ca sa fie de marturie in contrapartida cu gandul cel negru si lung al grijilor ipocrite ale lumii care-si cere de mii de ani unatruna blestem asupra ei si fraieri care sa se uite in urma... la ”cenusareasa”.