Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru toate, Mirela!
Sa va mai spun ceva. Am simtit din plin aceasta rusine si nu regret nicio clipa. Iertati-ma ca va vorbesc mereu de parintele meu, dar in nume personal n-as putea sa spun nimic, fiindca nu sunt vrednica.
Nu voi uita niciodata cum ma astepta in genunchi în usa altarului, cum m-am prezentat rosie ca un rac cu cateva de foi scrise pentru a-mi face o spovedanie generala. Dupa ce-am facut aceasta spovedanie pe care cu oarece mandrie o consideram completa, parintele Gabriel mi-a spus ca mai am un pacat nespovedit. Era asa.
Parintele ne indemna sa ne lasam modelati pentru Imparatia Cerurilor, adica sa acceptam sa fim certati pentru ca L-am suparat pe Dumnezeu. Ne certa mai ales in predici, ajutandu-ne sa ne mai smerim putin. Fiecare credea ca i se adreseaza lui. Ma mai rusinam si dupa spovedanie, deci. Uneori ma atentiona ca sunt pe cale sa pacatuieasc si-mi dadea sfaturile necesare.
Sunt de acord cu fratele intru Hristos, Razvan, ca rusinea trebuie sa fie dreapta, sincera și de asemenea dorinta de a fi placuti lui Dumnezeu.
Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa si sa ne ocroteasca.
|