Citat:
În prealabil postat de o nestiutoare_
Voi cand v-ati gasit pocainta si in ce imprejurare? De unde ati stiut ca e ceea ce vrea Dumnezeu (adevarata intoarcere) si nu numai o pasa de moment?
Ati reusit de la prima spovedanie-dupa revenirea la credinta-sa respectati rugaciunile si canonul dat de duhovnic?
Stiu ca viata crestinului trebuie sa fie o asceza in fiecare moment, fie el mirean sau monah, dar CUM anume ati ajuns la inceputul urcusului? Ma refer la momentul de siguranta ca ratacirea a pierit si v-ati gasit drumul, fiind hotarati sa-I urmati calea.
Iertare daca s-a mai discutat, eu nu am gasit...
|
Drumul fiecaruia spre Dumnezeu este particular. la fiecare om exista un moment diferit cand l-a gasit pe Dumnezeu. Acesta depinde de foarte multe lucruri. Omul strabate mai multe etape. Prima este cea a cautarii si a aflarii de raspunsuri. Apoi a doua incepe cu pocainta, l-am aflat pe Dumnezeu, constientizez pacatele mele si ma pocaiesc. Dar nu e de ajuns pentru mantuire. De aici incepe a treia etapa, a luptei, a nevointei sub indrumarea duhovnicului. Nu trebuie sa te superi ca dupa prima spovedanie nu reusesti sa respecti rugaciunile si canonul, trebuie spovedanie deasa, ca cel care incepe urcusul e si ispitit. Si normal ca fiind la inceput de drum mai si cade, important este sa se ridice si sa continue.
Idea cu "siguranta ca ratacirea a pierit", vine de la diavolul.
te afli pe calea urcusului,. te nevoiesti, cazi te ridici si dintr-o data iti vine idea: ce siguranta am ca ratacirea a pierit si mi-am gasit drumul? Iata ispita. prima : greutatea implinirii canonului, a doua teama ca nu esti pe drumul bun.
Primul semn ca te afli pe drumul cel bun sunt ispitele. Dar trebuie sa le cunoastem. sa nu credem cumva ca e o idee de-a noastra, si ca e buna, trebuie sa deosebim gandurile bune de gandurile rele. ca diavolul la inceput prin ganduri ispiteste.
Primul lucru ce trebuie facut este sa ne analizam gandurile noatre. Sa ne invatam cu ele. ca sunt atat de multe. Cercetatorii spun ca pot fi si 70.000 de ganduri intr-o zi. Care sunt de la noi, care sunt ispita de la diavolul si care sunt de la Domnul si ingeri. Trebuie sa invatam sa le deosebim. Nu trebuie sa dam ascultare din prima gandului ci trebuie sa vedem un pic daca e curat si bun.
Eu dupa prima mea spovedanie, am avut o noapte foarte grea. Toata noaptea mii de diavoli mi-au strigat Scriptura in urechi. Acum o voce imi spunea un verset, nu termina bine si incepea alta. Si tot asa o noapte intreaga, din Vechiul si Noul testament. de-a valma. ca si cum ar fi zis: na , vrei Scriptura, na, uite Scriptura, ca sa ma opresc din cititul Scripturii.
Apoi la canon, am avut inclusiv greutatea trupului ca de plumb, parca subit aveam 200 kg, si nu eram in stare de nimic. ca si cum as fi ridicat greutati. Sau adormeam subit si faceam eforturi uriase sa stau treaza. O , si inca cate. Ganduri imprastiate care si acum apar. fuge gandul si trebuie sa il trag inapoi cu forta la rugaciune. 2 luni nu am fost in stare sa fac canonul. I-am spus parintelui si m-a sfatuit.
Deci, primul semn, ispitele, apoi o legatura stransa cu duhovnicul tau.
Despre cum am ajuns sa ma pocaiesc si sa vreau sa ma indrept, am sa iti povestesc in particular ca e o poveste lunga plina de dureri si suferinte. M-au izbit valurile lumii, cand sus , cand jos, cand aproape m-au inecat. Domnul a avut mila de mine.
Mare este mila Domnului.