Citat:
În prealabil postat de Krautrock
Ce mi-e miel, ce mi-e iepure, tot același tip de gândire simbolică denotă ambele reprezentări animaliere. Doar că prima aparține unei culturi ce valorizează sacrificiul, iar a doua ține de un cult al fertilității. Dar pentru că noi trăim într-o cultură în care avem ca valoare, printre altele, sacrificiul ca formă de violență sacră, vom lua în serios simbolul mielului, considerând simbolurile fertilității ca fiind ceva străin de spiritualitatea lumii noastre.
|
În Noul Testament, se sacrifică chiar vițelul cel gras la întoarcerea Fiului Risipitor, și-L sacrifică Tatăl care-și aștepta Fiul acasă, poate gestul sacrificial e permis pt a aduce omului un festivism culinar și un motiv de bucurie, ca o îngăduință, din moment ce nu se sacrificau zilnic animale.
Ce ne-am face dacă nu am putea sacrifica animale, mă întreb, ce am mai mânca, am văzut că unii dintre sforari spuneau că dacă s-ar elimina fermele cică s-ar elibera și spațiile agricole care le asigurau hrana.
E clar că ar dispărea și speciile de animale domestice folosite pt hrană.
Am văzut și terenuri agricole indisponibilizate de la rostul lor pt ca să se pună panouri solare pe hectare întregi.
Nu cumva demenții aceștia vor să provoace un nou holodomor (foametea din Ucraina) de pe vremea lui Stalin ?
Nu am încredere în mâncarea produsă exclusiv sintetic, nu știu cum se aliniază moleculele din ea în organismul uman, dacă dă cancer sau altele.
Citat:
În prealabil postat de Krautrock
Dacă frica ajunge să fie temei al credinței, n-am ce să mai zic! Vorbeam la începutul postării tocmai despre chestiunea aceasta a temeiurilor credințelor noastre.
|
Era diferența dintre comoditate de pe timp de pace când omul filosofează plictisit de viață vs iminența pierderii vieții când omul nu mai are timp să-și pună tot felul de măști și să găsească subterfugii intelectuale, nu cred că era loc de superficialitate în acele condiții.