[Noesisaa]

În prealabil postat de I.Calin

Vă mulțumesc că mă faceți tâmpit. Sunt tentat să spun asemenea, dar mă abțin.

Cât despre problema în discuție, cine vă împiedică să faceți educație sexuală propriilor copii? Despre actul sexual în sine, consecințe, deviații psihice datorate sexului prematur (de astea probabil că știți, așa-i?) etc.. Despre cei sătui de sex la 18 ani, care mai doresc să încerce și altceva, eventual, un partener de același sex sau menaje a trois, știți ceva, nu-i așa? Succes într-o astfel de educație. Eu nu o văd potrivită pentru copii mei.

Nu cred că ați dori să povestesc detaliat despre materialele (sunt aproape de acestea) din arsenalul unui consilier școlar despre sexualitatea la copii de gimnaziu (o cărticică frumos ilustrată în care se arăta că masturbarea fetițelor este un fapt firesc și nu trebuie să fie îngrijorate că au astfel de apucături, mângâieri cu dușul și altele asemeni). Poate că îmi va fi șters acest mesaj, dar trebuie să știți: aceasta educația sexuală de astăzi. Copilul va afla de la psiholog sau consilier că nu trebuie să se îngrijoreze că se pipăie și satisface singur... Îmi pare rău că m-am avântat în halul ăsta, dar acestea sunt aspecte ale educației sexuale din școli și nu vorbesc degeaba... Și asta înseamnă Antieducație morală!

Nu știu ce cunoașteți dvs. despre educația sexuală din școli, dar vă spun că aceasta nu rezolvă nimic, la fel ca și educația religioasă. Nu va preîntâmpina înmulțirea actelor sexuale protejate sau efectuate în cunoștință de cauză. Mediul familial și social al elevului este mult mai puternic decât școala. Arareori, școala reușește să educe moral ceva, cel puțin în România.

Cu destula grija si destula intelegere se poate mai bine. Daca profesorul de religie, sau dirigintele sau parintii s-ar informa cat de cat despre cum anume sa vorbeasca cu copiii despre lucrurile astea, din punct de vedere moral, ar fi bine.


In general am observat ca se fac cel putin doua greseali:

1. fie de a spune copiilor/tinerilor ca tot ceea ce priveste sexualitatea este normal si ca in domeniul asta trebuie sa se ghideze dupa principiile de a nu rani pe celalalt, de a face ceea ce te face sa te simti bine in acord cu partenerul/a, si de a folosi protectie, si atata timp cat aceste principii sunt respectate, este okay.

2. Fie sexul este numai pentru "facere de prunci", numai martea si joia, te indeparteaza de Dumnezeu, te face murdar, sau oricum nevrednic de apropierea de Dumnezeu, nu mai poti intra in biserica, etc.

Sexualitatea in sine nu este un lucru pacatos. Este de fapt un dar de la Dumnezeu, si ca orice dar trebuie si pretuit si respectat si folosit asa cum Dumnezeu vrea sa fie folosit, si tot ca orice dar de la Dumnezeu are ca scop sa ne ajute sa ne mantuim. Nu poti sa spui tanarului sau tinerei care simte atractie fata de alti tineri sau curiozitate fata de propriul corp ca ceea ce simte, simte gresit, si ca de fapt nici nu ar trebui sa simta asa ceva, si daca simte e un mare pacatos/oasa. Aceasta atractie este normala si este cu voia lui Dumnezeu. Dar la fel de normala este si sa o controlezi si sa o intelegi si sa o canalizezi spre ceea ce isi doreste Dumnezeu. Trebuie sa li se explice ce inseamna castitatea, care este scopul castitatii, cum ca nu inseamna negarea sexualitatii, ci are ca scop implinirea ei dupa voia lui Dumnezeu in cadrul casatoriei pentru cei chemati spre casatorie. Tinerii au nevoie de exemple concrete care sa arate ca o viata casta este posibila si normala. Imi aduc aminte ca am ramas placut impresionata cand profesorul de religie din liceu, un preot pe care noi toti il apreciam si inca tanar, la intrebarea putin obraznica "dar cine se mai casatoreste virgin in ziua de azi?" , a raspuns "Eu, de exemplu, sotia mea, altii pe care ii stiu." Si trebuie de asemenea invatati ca pentru caderi, care se pot intampla, oameni fiind, exista intotdeauna Sf. Spovedanie.