Citat:
În prealabil postat de gpalama
Nu stiu daca e ok sa folosim in argumentarile duhovnicesti povesti discutabile.
Poate alte exemple ar fi mai potrivite, pentru a nu stirbi din autoritatea exemplului si a discutiei.
|
Am vrut să spun (deși mai bine mă abțineam, că oricum exprimarea colegului vorbea de la sine despre nivelul "argumentului duhovnicesc") că nu știm niciodată cine sunt oamenii pe care îi găsim, mai mult sau mai puțin beți, în cârciumă.
Unii dintre ei sunt cu adevărat oameni cărora le datorăm multe, foarte multe din cele pentru care ar trebui să fim mereu recunoscători. Amintesc în treacăt câțiva de pe la noi, care își făceau veacul prin crâșme, unii prin dulcele târg moldovenesc al Ieșilor: Bacovia, Păstorel, Creangă, Eminescu, Labiș, precum și Preda, Nichita, Brâncuși împreună cu mulți alți bărbați vrednici de laudă, dintre care unii chiar au murit de pe urma băutului.
Și chiar dacă vom găsi în cârciumi sau în alte locuri oameni "terminați" din pricina băutului distructiv, tot nu vom ști întrutotul cine sunt acei oameni și cât prețuiesc ei în istoria lumii și în ochii lui Dumnezeu.
Una peste alta, ar fi mai bine să etichetăm cât mai rar pe semenii noștri, indiferent sub ce formă ne apar ei câteodată. Mai bine așteptăm să aflăm la Parusie câte cepe degerate a făcut fiecare și, între timp, să ne vedem de treburi. Să lăsăm, printre altele, pe "bețivii din cârciumi" cu necazurile sau fericirile lor...
Iar dacă vrem, totuși, să ne arătăm mai breji decât bețivii, apăi să începem prin a fi ceva mai lucizi, mai folositori și mai afectuoși decât ei.
P.S. Toate poveștile sunt discutabile, avînd în ele miezul unor fapte care s-au petrecut aievea.