[AlinB]

În prealabil postat de alex190

I
E vorba de cineva care sufera de o depresie foarte puternica, incercand in cateva randuri sa renunte la viata.Nu imi este ruda, nici macar nu face parte din cercul meu de apropiati.Mi-am cam depasit demult atributiile, insa nu am putut sa fiu indiferenta fata de atata suferinta.Cine nu a trecut prin asa ceva nu intelege, sau intelege prea putin si judeca foarte repede.Stiu si eu cum e sa te simti pierdut, sa simti ca viata ta nu valoreaza nimic, ca nu esti iubit de nimeni, ba poate chiar nedorit.Sa te simti ca refugiat in propria familie si chiar neam, in propria tara.Sa simti ca ai obosit si ca nu mai ai speranta si nici sens.Cumva, eu am depasit toate aceste etape.Nu stiu exact ce itinerar interior am urmat, stiu doar ca, la un monent dat, au fost pe alocuri oameni care au inteles ce traiesc si intr-un fel sau altul m-au ajutat si m-au sustinut, si culmea, nu au fost intotdeauna din familie sau prieteni.Asa ca nu am putut nici eu sa fiu indiferenta vazand un om in aceasta situatie, fara sa incerc sa fac ceva.Problema e ca nu stiu cum ai putea reaprinde speranta intr-un suflet prea lovit, mintit si impietrit de atata suferinta si singuratate.

Daca nu e un caz foarte dificil si de risc, ce poate face un om pentru alt om este sa-i tina cat mai mult companie, sa-l incurajeze cat mai des, etc.
Dar asta e doar o parte a unei strategii mult mai ample si nu lipsita de riscuri care nu sunt vizibile imediat.
Inclusiv riscul de a face mai mult rau decat bine.

Daca faci lucrul asta pentru o persoana de sex opus, riscurile se dubleaza chiar.

Am inteles: vizitele la psiholog/psihiatru(cu antidepresivele necesare),
grup de suport(unde dupa ce trece entuziasmul inceputului ajunge de undeva pkecat),

Poate ar trebui sa viziteze mai des grupul de suport?

prezenta unui parinte duhovnic( in care e greu sa te increzi, daca esti facut tandari pe dinauntru din copilarie, nu ca nu ai vrea)

Pai nu in duhovnic trebuie sa te increzi expres ci in Hristos.
Duhovnicul nu-ti poate cere nimic iesit din comun pentru care e nevoie de o incredere deosebita.
Daca ii cere sa faca un canon de rugaciune si sa lase niste obiceiuri urate, are nevoie de incredere sa stie ca lucrurile astea vor ajuta?

etc..Si daca toate astea nu merg?Cum poate fi ajutat cineva, ce i-am putea spune pentru a capata o speranta pe care niciodata nu a avut-o.

Depinde de f. multe variabile particulare, cum a ajuns el acolo.

In primul rand trebuie vazut daca acele cauze primare pentru care este in dificultate au incetat.
Daca provin din familie si omul inca sta cu familia, e dezastru.

Pe urma, nu de putine ori, cauzele primare au disparut, dar omul isi intretine singur nefericirea si problemele, are un stil de viata catastrofic pentru sanatatea lui spirituala si mentala.
E pregatit sa renunte la el?
Trebuie evaluat in ce masura omul mai este rational si poate lua decizii rationale si poate renunta la acele obiceiuri autodistructive.
Trebuie sustinut in deciziile corecte.
Etc.

Cred ca atunci cand folosim cuvinte atat de frumoase, plini de entuziasm,de fapt le spunem tot pentru noi.Pentru cei aflati in situatia asta e prea putin.

Ar trebui sa fii o persoana duhovniceasca deosebita sa misti astfel de munti doar prin cuvant.

Oricum, nu te astepta, cum a spus si Ioan Cezar, sa aiba cineva aici o solutie magica cu care la randul tau sa faci minuni.