[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Acolo nu scrie ca unele greseli ale sfintilor nu sunt acceptate, in schimb le putem accepta pe cele care ni se par bune. Ideea cu teologii care scriu o carte dupa ce au terminat facultatea si sunt mai mari si intelepti decat sfintii din trecut o regasim la cei ce sustin teologia postpatristica, incercand sa spuna ca ideea ecumenista e o intelegere superioara a invataturii, pe care nu au inteles-o sfintii. Dar aceasta invatatura este din protestantism, iar Luther si Calvin nu au fost mai intelepti si induhovniciti decat toti sfintii.

Luther şi Calvin s-au depărtat de Sfânta Tradiţie, ceea ce nu e cazul părintelui Stăniloae, a lui Losky, Schmemann şi mulţi alţii, care nu doar că nu s-au depărtat, dar au scuturat-o de praful destul de gros care se aşternuse peste ea. Cine a mai tradus atât de mult din Sfinţii Părinţi ca părintele Stăniloae? Au mai făcut-o şi alţii, tot în anii din urmă, dar excepţionale la Stăniloae sunt comentariile pe care le-a făcut la traducerile respective, interpretările atât de necesare omului modern.

Iar aceste interpretări le făcea unul care trecuse bine prin filosofia, cultura şi ştiinţa occidentale, formându-şi o viziune cuprinzătoare asupra lumii şi vieţii timpului său, înrădăcinată, bineînţeles, în Evanghelie şi în Biserică.
Ceea ce consideri tu greşeli, fie şi minore, la Părintele Stăniloae, îi caracterizează, de fapt, opera de o viaţă, respectiv acea acceptare relativă a celor de alte confesiuni. Iar asta îi venea din deschiderea şi dialogul pe care îl purta permanent cu ei, nelimitându-se la o privire dintr-o perspectivă unidirecţională a teologiei.

Folosul pe care îl aduce Bisericii este imens, cu condiţia să nu fie prea mulţi cei care sunt deranjaţi de îndrăzneala pe care a avut-o, şi anume aceea de a nu-i idolatriza pe Sfinţii Părinţi, ci de a căuta să-i înţeleagă cât mai bine.

Diferenţele ecumenism-antiecumenism care macină acum Biserica sunt o moştenire a teologilor pe care am ales să îi citim şi să le acordăm încredere.

Părintele Cleopa - şi călugării în general - citise mult din Sfinţii Părinţi, şi cuvioşia sa. Şi era foarte preocupat de canoane, respectiv de raportarea riguroasă la învăţăturile vechi. Din perspectiva adepţilor lui, teologii actuali nu doar că au muncit degeaba toată viaţa, contribuţia proprie fiind nu doar inutilă, ci chiar dăunătoare.

Aceşti adepţi consideră că a fi ortodox înseamnă să te raportezi la Sf. Vasile cel Mare aşa cum o făceau cei din vremea sa, pentru că o înaintare în înţelegere nu este posibilă. Părerea mea este că asta înseamnă a-i idolatriza pe sfinţi, nu a-i cinsti.

Consider că pentru timpurile noastre sunt mai potriviţi sfinţii actuali, care sunt cam dispreţuiţi sau care deranjează, aşa cum au făcut, de altfel, şi înaintaşii lor, la vremea la care au trăit.

Mă bucur că Patriarhul nostru ţine ca, dacă se poate, toţi călugării să studieze teologia, în care, din fericire, peste părintele Stăniloae nu se poate deocamdată trece. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Asta ar putea aduce mai multă înţelegere şi unitate în sânul Bisericii. Chiar şi între mine şi tine, dacă ai accepta să te raportezi într-o măsură mai mare la acest mare Părinte decât la cei din vechime sau de pe alte meleaguri, nefiltraţi.