Iti multumesc, ioanna, pentru acest fragment postat.
Citat:
În prealabil postat de ioanna
Fragment extras din Mihai Eminescu și „chestiunea evreiască” , de Nicoleta Dabija
Dacia literară, Nr. 5 / mai 2010
Dacă în Franța termenul de naționalitate privea înainte de toate cetățenia, în România, aflată în luptă acerbă pentru afirmarea identității naționale, cetățenia și naționalitatea erau percepute ca realități distincte, și, mai mult, încercarea contopirii lor devenea înțeleasă ca „o violare brutală a drepturilor omului” . Naționalismul românesc s-a afirmat puternic în această a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a fost certificat în actul politic și administrativ al țării. Identitatea națională românească s-a născut cumva în contrast cu a populațiilor cu care românii au intrat în contact, prin aducerea în prim plan a argumentului vechimii și întâietății istorice pe aceste meleaguri. Pe de altă parte, întărirea argumentului nativismului românesc a fost și consecința unor elemente ale gândirii politice moderne, raționale, ale Europei acelei epoci. În fond, era epoca națiunilor! Inițiatorii procesului au fost reprezentanții elitei intelectuale care, deși redusă numeric, era influentă și deținea un spirit reformist, modernizator.
|
Diferenta dintre cetatenie si nationalitate este mare. Poti fi cetateanul unei tari, fara ca si structura ta interioara sa se modifice in acelas timp. Mi se pare cat se poate de corect, ca s-a pastrat inca din acele vremuri cetatenia si nationalitatea.
In SUA s-a incercat contopirea cetateniei cu nationalitatea, si s-a vazut ca rezistenta italienilor, de a fi asimilati a fost de nebiruit.
Citat:
În prealabil postat de ioanna
|
Acest ultim pasaj imi intareste convingerea pe care o aveam. Nu este vorba de ura nici in randurile scrise de Patriarhul Miron Cristea. Timpurile erau dificile si atunci. Populatia saracise prin importul de obiecte produse industrial, meseriile erau pe cale de disparitie (si atunci?!?); de aici indemnul ca romanul sa-si asigure mai intai siesi traiul. Era sfatul unui Parinte al natiunii. Pentru conducerea tarii, trebuie sa primeze grija pentru propriul popor.