[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Am notat într-o postare anterioară că nu voi comenta gusturi subiective şi că fiecare este liber să-şi formeze un sistem axiologic propriu. Personal, consider că e bine ca acest sistem să fie menţinut în stare de şantier, adică păstrând mereu la îndemână posibilitatea schimbării proiectului iniţial din mers.

Da, am studiat fenomenul comercial "Harry Potter" ca lovitură de marketing obţinută prin utilizarea intrumentelor culturii, alături de alte fenomene comerciale care au fabricat mitologii postmoderne diseminate în mentalul colectiv la nivel global (cu ar fi Dan Brown, de pildă). Studiul nu l-am făcut de unul singur, ci într-o echipă de oameni instruiţi să identifice ce anume atrage irezistibil într-un produs cultural privit în el însuşi, dar şi ce fel de aşteptări şi nevoi primare latente satisface.
Concluzia comună, foarte pe scurt, a fost că seria Harry Potter este făcătură literară mediocră din punct de vedere stilistic şi tematic, care reiterează într-o altă configuraţie imaginară acelaşi discurs despre obsesia pentru putere, căreia i se subordonează o morală comună consacrată în societatea de tip capitalist şi fructifică stimuli emoţionali corespunzători acestei morale.

Prezenţa lui Hristos este una şi prezenţa lucrătoare a lui Hristos este alta. Dacă vorbim despre ubicuitatea divină, da, Hristos este prezent şi într-un bordel. Dar asta nu înseamnă că şi ia parte la ce se întâmplă acolo. Aşa-zisa cultură pop nu-L va revela niciodată pe Hristos, fiindcă "cultura" pop îl face pe om sclavul mentalitar al unui tip de civilizaţie, în speţă, civilizaţia capitalist-consumistică.
Simpla prezenţă a lui Hristos nu asigură în mod automat metanoia. E suficient să citim Evangheliile ca să observăm faptul că au existat o mulţime de oameni care au ratat comuniunea cu El chiar aflându-se în proximitatea lui.
Generic spus, Hristos a murit pe cruce şi pentru Lenin, Hilter, Bin Laden sau Jack Spintecătorul. Însă nu ştim, şi nu vom şti niciodată, pentru câţi dintre aceştia, şi mulţi alţii, Hristos a murit degeaba.

Din câte citesc în postările tale, n-ai înţeles aproape nimic din "Idiotul".
Poate o să-ţi recanalizezi energia irosită în căutarea improbabilului profil hristic a lui Harry Potter, într-o nouă lectură a lui Dostoievski. După aceea, poate vom putea discuta despre înrudirea ontologică dintre Mîşkin şi Hristos.

Este totusi paradohal ca ma mustrezi ca imi consum energia cu Harry Potter, cand si tu ai participat la un studiu despre aceasta carte.
Si eu am, ca sa zic asa, o 'tema academica' de facut (desi una mult mai modesta), de aceea imi consum energia cu el.

Ma intristeaza faptul ca nu te cobori chenotic pana la nivelul meu ;-) sa imi impartasesti ideile tale despre caracterul iconic al chipului lui Hristos din Idiotul. Apreciez mult postarile tale, cultura si nivelul tau intelectual si m-as fi bucurat sa le aflu. Avand in vedere ca am citit cartea asta la 17 ani, iar cum am mai mult decat de doua ori pe atat, cred ca pot fi scuzata ca 'nu am inteles nimic din el'. (Imi amintesc ca atunci am avut o mare pasiune pentru Dostoevski si mai ales pentru 'Idiotul', si am cautat la biblioteca toate comentariile despre el, dar cum era inainte de 89, iti inchipui ca nu era prea multa vorba despre teantricitatea printului Miskin in comentariile pe care le-am gasit.)
Dar accept bobarnacul, si poate vom mai vorbi pe aceasta tema, daca imi fac temele :-)

Indraznesc totusi sa nu fiu de acord cu tine in priviinta rolului si sensului literaturii populare in general, si al lui Harry Potter in cazul de fata. Voi reveni.