Citat:
În prealabil postat de ffflorina
De acord cu tine despre manastirile de la noi si nu numai,insa la barbati e mai ok ai cu cine vorbi sunt mai destupati la minte sa vezi la maici/femei cum e,totul se axeaza pe CURATENIE,MUNCA,slujbele sau discutiile despre Dumnezeu sunt ceva asa ca un mecanism care trebuie sa fie,nimeni nu sta sa priveasca cerul ,sa se linisteasca ,e o agitatie fara rost,sinistru.
|
Nu e rău că se axează pe curățenie, problema ar fi când ritmul și preocupările mănăstirii devin ritmul și preocupările lumii și viețuitorii nu mai au timp pentru rugăciune, lectură și reflecție spirituală, când totul se reduce la muncă care nici măcar nu servește rosturile naturale ale mănăstirii în totalitate.
Citat:
În prealabil postat de ffflorina
Iar comunitatile din jurul bisericilor din Bucuresti,de aici stiu,sunt centrate pe subiectul familie si derivatele,o mare categorie de oameni,aceea a celor care nu sunt nici casatoriti nici calugariti este ignorata sau mai bine zis privita asa cu dispret,cu suspiciune...sinistru
Probabil ca sunt si experiente mai fericite decat ale mele,eu asta am trait.
|
Nu e doar în București așa, în toate municipiile unde sunt comunități mari oamenii sunt mai stresați, mai grăbiți, mai suspicioși.
Foarte rar se încheagă comunități, nici măcar în jurul subiectului familiei nu se centrează comunitatea, cam totul se face să fie făcut, să mai treacă o slujbă, o zi, ca și cum ai bifa prezența într-un catalog.
E bine totuși că preoții nu ignoră sau privesc cu dispreț/suspiciune oamenii care nu sunt nici căsătoriți, nici călugăriți, ar fi o greșeală dacă ar face așa ceva, de la ceilalți din comunitate nu poți să ai pretenții, însă preotul e ținut de învățătura Bisericii să nu împartă oamenii care vin la el la spovedit în categorii vrednice de dispreț.