Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Aici e tragedia, afemeiatul o lasă și pleacă, dar în sufletul ei va rămâne tot restul vieții un reper. Poate că în final va ajunge să trăiască cu un luptător care-i va pansa ego-ul rănit, dar niciodată nu va pătrunde atât de adânc în sufletul ei precum primul. De ce? Probabil pentru că celebra conversație cu șarpele în Eden a avut consecințe ontologice asupra neamului femeiesc. De atunci încoace, urmașele Evei au o uimitoare capacitate de dedublare, de viețuire în două lumi complet diferite și etanșe între ele. De la Cădere încoace, femeia generică a rămas marcată de forța seducției șarpelui și inconștient, o caută în fiecare bad guy pe care-l întâlnește.
Cred că apostolul Pavel, un mare psiholog (pe lângă celelalte calități ale sale) a intuit dimensiunea abisală a acestei rupturi. Toată posteritatea paulină, creștină sau nu, a primit cu stupoare faimoasa zicere "bărbatul să iubescă și femeia să se supună"... și eticheta "vas slab" aplicată "eternului feminin". Păi cum, chiar polul afectiv al naturii umane să nu iubească? Da, ar răspunde Pavel, fiindcă femeia nu știe niciodată cu adevărat ce sau pe cine iubește atunci când iubește. Și dracu știe cel mai bine cum să se folosească de acestă breșă în afectivitatea femeii pentru a-și face lucrările în lumea oamenilor.
|
Poate ca mai degraba exista o varsta,in viata femeii cand apreciaza un bad guy langa ea-adolescenta si proximitatea varstei de 20 ani,insa o data cu ticairea ceasului biologic acea mreaja se rupe si imediat face ochii roata dupa ceva barbati care au ceva vanat,au ceva vreascuri pt la iarna...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|