Am urmărit subiectul topicului si pentru ca am o problema care ma macina cu oarecare legătura la ce s-a discutat aici, scriu si eu câteva rânduri in speranta ca voi primi răspunsuri folositoare.
Sa va zic despre ce e vorba. O fostă colegă de serviciu, cu care m-am inteles foarte bine...avem o viziune asemănătoare asupra multor lucruri ( din păcate mai Putin in cele ale credinței...este ortodoxă, crede in Dumnezeu, dar foarte rar merge/ mergea la biserică)s- a recăsătorit cu un musulman. Nu si-a schimbat religia ( inca) si ea imi zice că nici nu ii cere acest lucru sotul sau familia lui, dar efectiv nu îmi mai găsesc linistea in relația cu ea. Are un copilas de aproape un an. Când l-am tinut in brate prima data am.simtit o mare tristete gândindu-mă ca nu e botezat. In plus, foarte des imi spune cate ceva citit in Coran sau povestit de sotul ei tot din Coran. Nu mi-am permis niciodată sa- i atrag atenția, nu as vrea sa se supere, dar simt ca greșesc si cu toate ca tin la ea si o simt apropiată am început sa am o stare ciudata ori de cate ori vorbim sau ne întâlnim. Ce părere aveti? Cum sa procedez? Ce atitudine ar trebui sa am? Sunt mai mult ca sigura ca daca i- as atrage atenția in vreun fel s- ar supără si am
rupe legătura. Sau daca ar afla sotul ei de atitudinea sau părerea mea sunt la fel de convinsa ca ar desparti- o de mine daca pot sa zic asa. ( Sper sa se fi inteles problema mea ca altfel mai bine nu m- am priceput sa o expun),
__________________
"Să ne bucurăm si să mulțumim bunului si înduratului Dumnezeu pentru toate." Părintele Paisie Olarul
|