Citat:
În prealabil postat de CristianR
Revin la ipoteza cu cei doi (sau mai mulČi) candidaČi pentru o parohie. Avem mai multe situaČii:
a) unul urmează sfatul tău Či dă mită, în timp ce ceilalČi nu. Acesta va obČine parohia dorită (dorită pentru confortul său Či al familiei?). CeilalČi vor putea alege parohii periferice, nedorite de cineva. Vor face acolo lucrul lui Dumnezeu, în timp ce primul va face Či lucrul lui Dumnezeu după ce îČi va aranja familia, casa, maČina etc.
b) toČi urmează sfatul de a da mită. Care va fi rezultatul? Se va alege cel cu mita mai mare (ca la licitaČie), iar ceilalČi vor fi, Či ei, recompensaČi cu posturi mai mult sau mai puČin călduČe; tot aČa le va fi Či slujirea; Či credinČa enoriaČilor lor.
c) niciunul nu urmează sfatul. Nimeni nu dă mită. Pică toČi? Să zicem. Se repetă concursul. IarăČi nu dă nimeni. Nu-i aČa că în cele din urmă va fi o competiČie corectă? Či că în felul ăsta vor putea ajunge preoČi inimoČi nu doar la Čară, ci Či în buricul tîrgului?
|
Cam asta e ideea, un stistem ticalosit nu poate supravietui fara complicitate cu ticalosii.
Si intreb si eu: cine poate fi complicele unor ticalosi? Un om de buna credinta?
Oare s-ar cere mita dintr-o parahoie saraca?
Oare nu se cere mita acolo unde se stie ca e floare la ureche sa aduni relativ repede 10.000 euro cu predici "inimoase" despre "fapta buna crestina" spre "slava lui Dumnezeu"?
Ca intreb si eu, oare cu ce inima aduna preotul banii aia, de spaga?
Oare cum se simte predicand despre milostenie, milostenia fiind de fapt spaga care o da spre confortul personal?